Un articol recent publicat de NYTimes, sub semnătura lui Carl Zimmer, prezintă rezultatele cercetării de zeci de ani a unor cercetători americani, care au ajuns la concluzia că limbajul nu este necesar pentru a gândi. Cred că subiectul este interesant și merită o scurtă analiză.

Evelina Federenko (fostă elevă a faimosului lingvist, filozof, istoric și activist politic Noam Chomsky), după 15 ani de cercetări, împreună cu colegi ai acesteia, a ajuns la concluzia că nu avem nevoie de limbaj pentru a gândi. Este interesant cum a ajuns la această concluzie. Și chiar este corectă? Dacă da, în sens?

În esență, descoperirea pe baza căreia Federenko a tras concluzia că gândirea și limbajul sunt lucruri diferite este aceea că a identificat circuite cerebrale diferite pentru sarcini care au legătură cu limbajul (de exemplu, amintirea unui cuvânt sau utilizarea unor reguli gramaticale) și pentru anumite acte de gândire (cum ar fi rezolvarea unui puzzle).

Fiecare dintre voluntarii al căror creier a fost scanat de cercetători are o „rețea a limbajului”, adică o sumă de regiuni cerebrale care sunt active atunci când se execută sarcini legate de utilizarea limbajului.

În schimb, pe timpul unor sarcini precum rezolvarea unui puzzle, rețeaua limbajului a rămas inactivă, alte regiuni cerebrale fiind activate.

Studii pe pacienți cu diverse afecțiuni ale creierului au indicat același lucru. De pildă, în anumite situații, un atac cerebral sau alte forme de vătămare a creierului le poate lăsa pe victime fără abilitatea de a procesa cuvinte și a utiliza regulile gramaticale, afecțiune denumită afazie. Dar acești pacienți pot încă juca șah și rezolva probleme de algebră.

Dar dacă limbajul nu este pentru gândire, atunci pentru ce?

Federenko este de opinie că limbajul este destinat pentru comunicare, ceea ce Chomsky, de principiu, nu admite, indicând ambiguitatea cuvintelor și dificultatea de a exprima intuiții „Sistemul nu este bine proiectat din multe puncte de vedere”.

Cu toate acestea, diverse studii au arătat că, în fapt, limbile sunt optimizate pentru a transfera informație în mod clar și eficient.

De exemplu, într-un studiu s-a arătat că termenii utilizați frecvent într-o limbă sunt mai scurți, facilitând învățarea ușoară a limbii și răspândirea informațiilor.

Într-un alt studiu, care a presupus analiza a 37 de limbi, s-a arătat că regulile gramaticale așează cuvintele unele lângă altele, ceea ce permite ca semnificația combinației de cuvinte rezultate să fie ușor de înțeles.

Kyle Mahowald, lingvist american, crede că separarea limbajului de gândire poate explica de sisteme de inteligență artificială ca ChatGPT sunt bune la anumite sarcini, dar rudimentare la altele, fiind posibil ca inteligența artificială să simuleze funcționarea rețelei limbajului din creierul uman, dar fără abilitatea gândirii.

Un filozof american, Guy Dove, este de opinie că abordarea lui Federenko, ce elimină limbajul din gândire, este una exagerată, „Când gândim despre democrație, este posibil să repetăm conversații despre democrație. Nu ai nevoie de limbaj pentru a avea gânduri, dar limbajul poate fi un mijloc de potențarea a gândirii”.

Acestea sunt, în rezumat, ideile din articolul lui Carl Zimmer. Acum, câteva considerații personale.

Într-un articol din 2021 spuneam că „Putem gândi și fără a folosi cuvintele. [... ] De exemplu, poți lua o decizie privind achiziția unui produs fără a pune decizia în cuvinte (te uiți la culoare, calitatea materialului șamd). Ori poți face / reface un traseu mental, fără a-l materializa în propoziții”. Sigur, prin gândire pură nu poți detecta rețelele neuronale (ci ai nevoie de scanere de ultimă generație), dar poți totuși trage concluzii, după cum se poate observa, prin introspecție, cu privire la natura limbajului și a gândirii.

Cercetările lui Federenko sunt importante, cred, tocmai pentru că evidențiază circuite separate pentru gândirea ce presupune limbaj și gândirea ce nu presupune limbaj.

Pe de altă parte, din câte-mi dau seama, concluzia prezentată în primul paragraf al articolului, și anume că „nu avem nevoie de limbaj pentru a gândi”, este incorectă, pentru că nu acoperă întreg registrul gândirii. Sigur, putem gândi în anumite situații fără a implica limbajul, dar nu orice tip de gândire se poate face fără limbaj. Poți oare gândi un simplu paragraf din „Etica nicomahică” a lui Aristotel fără limbaj? Nu văd cum.

Speculând, dar folosind ceea ce știm despre evoluția omului, este aproape cert că omul a gândit înainte de a dezvolta capacitatea de a utiliza un limbaj complex. 

În plus, unele animale au aproape cert capacitatea de a gândi în diverse situații, dar fără a dispune și de aptitudinea limbajului.

În concluzie, în mod evident, cel puțin pentru mine, limbajul extinde capacitatea de gândire, ceea se traduce, în final, în realizările excepționale ale omului: cultură, dezvoltarea științei și tehnologiei șamd.

Write comments...
symbols left.
Ești vizitator ( Sign Up ? )
ori postează ca „vizitator”
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.
  • This commment is unpublished.
    InCert · 15 days ago
    Opinia mea este ca era destul de limpede ca nu avem nevoie de limbaj pt a gandi (atatea vietuitoare gandesc fara limbaj), pe de alta parte limbajul este o consecinta a gandirii superioare si este un sisteme de codificare care poate deveni cadru pt. procese rationale.
  • This commment is unpublished.
    HanSolo · 12 days ago
    Cred că ar trebui spus ce se înțelege prin "a gândi".
  • This commment is unpublished.
    acadea · 5 days ago
    cauta despre corelatia intre deafness/surzenie, mutenie ( lipsa dezvoltarii limbajului) si retardul mintal la copii.
    Faptul de a nu auzi, duce la imposibilitatea reproducerii vorbelor, nu se dezvolta vorbirea, limbajul, lipseste vocea interioara "din cap", adica gandurile, si in cele din urma la aparitia retardului mintal.