Amintirea şi imaginaţia activează aceeaşi regiune cerebrală cheie, însă depind de procese neurale diferite. Amintirea şi imaginaţia par să fie funcţii foarte diferite, una recuperând informaţii adevărate din trecut, cealaltă privind irealul sau explorând viitorul. Și, cu toate acestea, mulţi pacienţi cu leziuni ale hipocampului (o structură de la nivelul lobilor temporali) - şi cu deteriorări ale memoriei rezultante - au probleme în a-şi imagina viitorul.

 

 

Mai mult, datele de imagistică neurală arată că hipocampul este implicat în ambele sarcini. Luate împreună, dovezile sugerează că amintirea (care priveşte trecutul) şi imaginaţia (care priveşte viitorul) ar putea depinde de procese neurale comune.

Un nou studiu imagistic realizat de Brock Kirwan  şi colegii săi confirmă la un nivel anatomic extins că atât memoria, cât şi imaginaţia care priveşte viitorul implică regiuni asemănătoare ale hipocampului. Însă cercetarea demonstrează şi cum aceste două funcţii mintale depind într-adevăr, la urma urmei, de procese neurale diferite.

 

 

14 participanţi la studiu au fost invitaţi într-un scanner medical, unde li s-au prezentat nişte fotografii, într-o serie de tranşe. Una conţinea doar fotografii personale, pe care participanţii le făcuseră în ultimii 5 ani, o alta prezenta fotografii ale unor situaţii non-familiare, despre care se ştia că sunt noi pentru fiecare participant mulţumită unui sondaj biografic pe care-l completaseră mai devreme.

După fiecare imagine, participanţii trebuiau fie să-şi amintească ceea ce tocmai văzuseră (în cazul fotografiilor personale), fie să-şi imagineze situaţia prezentată (în cazul fotografiilor non-familiare) pe cât de real posibil, timp de 8,5 secunde. În timpul acestor sarcini mintale contrastante au fost colectate datele-cheie. Participanţii au evaluat apoi imediat cât de „vie” era fiecare amintire sau situaţie imaginată şi doar încercările care atingeau un anumit prag au fost incluse în analiză (asta descalifica majoritatea încercărilor ”imaginate”).

Cele două sarcini au activat regiuni cerebrale diferite - o serie de regiuni frontale în cazul sarcinilor implicând imaginaţia şi regiunile cingulare şi parahipocampale în cazul sarcinii implicând rememorarea. Dar ambele sarcini erau de asemenea asociate cu activarea hipocampului – mai exact, în regiunea anterioară stângă şi (mai slab) în cea posterioară stângă. În continuare, cercetătorii au folosit o „analiză de acurateţe”, care practic oferă unui computer o mulţime de informaţii care se dezvăluie în timp (în acest caz, tiparele de activare ale voxelurilor hipocampale, fiecare măsurând aproximativ 2 mm3) şi îi cere să identifice, pe baza tiparelor de activitate, ce proces mintal se petrecea în acel moment – rememorarea sau imaginaţia.

Computerul a fost departe de a fi perfect la această sarcină, dar a dat rezultate semnificativ mai bune decât pura întâmplare. Asta arată că dacă privim suficient de aproape, descoperim că există nişte diferenţe considerabile în modul în care resursele neurale ale hipocampului sunt puse la lucru în cazul rememorării şi al imaginaţiei. Asta ridică următoarea întrebare – la ce foloseşte hipocampul atunci când ne imaginăm viitorul? O posibilitate este aceea că pune la dispoziţie materiale brute (amintiri?) care sunt apoi recombinate pentru a crea un produs al imaginaţiei. Oricum ar face-o, noua cercetare confirmă faptul că hipocampul pare să fie esenţial în crearea sau recreare realităţilor, dincolo de informaţiile senzoriale curente - o componentă-cheie a călătoriei mintale în timp.

Traducere de Ana Dumitrache după remembering-and-imagining-both-engage cu acordul editorului

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.