Închipuiţi-vă că în timp ce conduceţi, cu cât apăsaţi mai mult pedala de acceleraţie, cu atât mai mult un picior invizibil apasă frâna. Asta se întâmplă când un obez ţine dietă: cu cât mănâncă mai puţin, cu atât consumă mai puţină energie şi pierde mai puţin din greutate.
Deşi acest fenomen este cunoscut, cercetătorii de la Sydney's Garvan Institute of Medical Research (Institutul de Cercetări Medicale Garvan – Sydney) şi Universitatea din New South Wales au evidenţiat cu precizie exact acele circuite cerebrale care stau în spatele său şi şi-au publicat concluziile în prestigioasa revistă internaţională „Cell Metabolism”.
Dr. Shu Lin, dr. Yanchuan Shi şi prof. Herbert Herzog împreună cu echipa sa au studiat procesele complexe din spatele echilibrului energetic folosind diferite tipuri de şoareci. Ei au arătat că neurotransmiţătorul neuropeptida Y (NPY), cunoscută pentru stimularea apetitului, joacă un rol important în controlul organismului asupra arderii sau conservării energiei.
Cercetătorii au descoperit că NPY produsă într-o anumită regiune a creierului – nucleul arcuat (Arc) al hipotalamusului – inhibă activarea „grăsimii maro”, unul dintre ţesuturile primare prin care organismul generează căldură.
„Acest studiu este primul care identifică neurotransmiţătorii şi căile neuronale care transportă semnalele generate de NPY în creier către celulele adipoase maro din corp. Este de asemenea primul studiu care arată o conexiune directă între Arc NPY, sistemul nervos simpatic şi controlul consumului de energie” spune prof. Herzog.
„Ştim că NPY influenţează, de asemenea, şi alte aspecte ale sistemului nervos simpatic – cum ar fi frecvenţa cardiacă şi funcţia intestinală, dar controlul său asupra generării de căldură prin grăsimea maro pare a fi cel mai important factor pentru controlul consumului de energie.”
„Atunci când nu mâncăm sau atunci când reducem drastic aportul de calorii, nivelul de NPY creşte brusc. Nivelurile ridicate de NPY semnalează organismului că este în „modul de înfometare” şi ar trebui să facă tot posibilul să alimenteze şi să conserve cât mai multă energie cu putinţă. Ca urmare, corpul reduce procesele care nu sunt absolut necesare pentru supravieţuire.”
„Evoluţia ne-a oferit aceste mecanisme, strict controlate, pentru a ne ajuta să supravieţuim în condiţii de foamete. Atunci când oamenii erau nevoiţi să supravieţuiască căutând hrana sau vânând, nu-şi puteau permite să rămână fără energie şi să moară prin epuizare,astfel încât corpurile lor au evoluat pentru a face faţă.”
„Până în secolul al XX-lea nu existau lanţuri de fast-fooduri şi oamenii nu aveau acces necondiţionat la alimente cu un nivel ridicat de grăsimi şi de zahăr. Adică, în termeni evoluţionişti, era puţin probabil ca oamenii să devină foarte graşi şi ca mecanismele interioare să ne ţină la respect prevenind pierderea în greutate.”
„Obezitatea este o epidemie modernă, iar provocarea va fi găsirea unor metode de a păcăli organismul să piardă din greutate – aceasta va însemna într-un fel eludarea sau manipularea circuitului NPY, probabil cu ajutorul medicamentelor.”
Traducere după brain-circuit-hard-obese-people de Silvia Gergely, cu acordul editorului
