Nou test pentru detectarea bolii Lyme

Un nou test indică posibilitatea  de a detecta cazurile active de boală Lyme. "Dacă sunteţi muşcaţi de o căpuşă, nu puteţi şti cu certitudine dacă veţi face boala Lyme, cea mai mare problemă la momentul actual", crede Alessandra Luchini.

Alessandra Luchini este conferenţiar în domeniul cercetării la Mason's Center for Applied Proteomics and Molecular Medicine (CAPMM), iar anul trecut a fost etichetată drept  unul dintre "Cei mai străluciţi 10 colaboratori" ai revistei Popular Science. Detalii pe această temă, citiţi în continuare.

Luchini şi alţi cercetători de la Mason evaluează un nou tip de test de diagnostic pe care l-au creat pentru oameni şi pentru prietenii lor canini cu scopul de a depista semne discrete ale bacteriei care conduce la apariţia bolii Lyme.

Un studiu al acestui test se află în curs de desfăşurare. Testul ar putea fi în curând disponibil în comerţ graţie companiei private care deţine Ceres Nanosciences Inc, care a încheiat un parteneriat cu Mason pentru a crea testul şi intenţionează să-l comercializeze la cabinetele medicilor şi în clinicile veterinare.

Testul pentru boala Lyme şi-a făcut apariţia tocmai la timp având în vedere numărul extrem de mare de căpuşe care ne-au invadat în această primăvară şi vară.

Principalul responsabil de răspândirea bolii este căpuşa vestică cu picioare negre (cunoscută şi sub numele de căpuşa de cerb). Acesta poate transporta bacteria Borrelia burgdorferi care duce la apariţia bolii Lyme. Pentru a înrăutăţi lucrurile şi mai mult, larvele care au o dimensiune de aproximativ 2,5 – 4 mm pot muşca fără a fi observate până la apariţia primului semn standard de boală Lyme care constă în apariţia unei erupţii cutanate ″în ochi de bou″ (Erythema chronicum migrans).

Această erupţie este urmată de obicei de apariţia unor dureri articulare şi musculare, oboseală, febră, frisoane, dureri de cap şi inflamarea ganglionilor limfatici conform celor relatate de Centers for Disease Control and Prevention.

De obicei, administrarea unei doze unice de antibiotice ucide bacteriile, dar uneori simptomele persistă. Pacienţii revin la medic după câteva luni sau chiar ani convinşi că ei încă mai suferă de boala Lyme, afirmă Lance Liotta, co-administrator la CAPMM. Până în prezent nu dispunem de nici o modalitate certă de a şti  dacă boala este încă activă sau nu, afirmă el. Testele de sânge care sunt efectuate în prezent indică dacă organismul şi-a creat anticorpi pentru a lupta împotriva infecţiei. Anticorpii rămân chiar şi după ce infecţia a fost combătută.

Însă boala Lyme activă descarcă un antigen în timp ce produce afectarea organismului. În trecut, aceste nanoparticule erau prea mici pentru a putea fi testate. Dar datorită tehnologiei dezvoltate de la CAPMM, cercetătorii pot utiliza acum o "nano-capcană" pentru a detecta prezenţa  antigenului în urină.

Nano-capcana brevetată funcţionează mai mult ca o capcană pentru homari, afirmă Liotta. Este o ţesătură deschisă  formată dintr-un şir de  frânghii sau cabluri ţesute împreună, la intervale regulate având în interior momeală. Capcanele arată ca nişte bile mici albe la microscop. "Proteina pe care o dorim pătrunde în interior şi se blochează", afirmă Liotta. "Aceasta se leagă de momeala aflată în interiorul capcanei"

Cercetătorul îndepărtează antigenul care este protejat în timp ce se află în interiorul capcanei. În cazul în care antigenul eliminat de Borrelia burgdorferi este depistat atunci pacientul are un caz activ de boală Lyme, afirmă Luchini.

"Antigenul este un component al agentului toxic în sine", relatează Luchini. "În loc să examinăm răspunsul gazdei sau indiferent ce face organismul uman pentru a lupta împotriva infecţiei, examinăm o porţiune din agentul care cauzează infecţia. Toată lumea măsoară anticorpii, deoarece este mult mai uşor".

Şi sunt aceşti anticorpi cei care pot provoca probleme, afirmă Liotta. Anticorpii luptă împotriva infecţiei şi  reacţionează la proteinele prezente în bacterii. Însă producerea de anticorpi nu se opreşte odată cu stoparea procesului infecţios. Se deplasează pentru a ataca proteinele din nervi, articulaţii şi creier, relatează Liotta.

"Bacteria nu produce leziuni în mod direct", afirmă Liotta. "Este răspunsul imun cel care determină afectarea. Scopul este de a descoperi o modalitate de a detecta boala Lyme chiar înainte să producem anticorpi împotriva acesteia. Apoi am putea trata pacientul cu antibiotice fără ca acesta să experimenteze toate aceste simptome teribile. Sau dacă cineva are probleme articulare şi sunt este convins că suferă de boala Lyme şi sunt mii de oameni care se simt în acest fel,  ne oferă o şansă  de a afirma cu certitudine că au sau boala Lyme".