Arsia Mons, un vulcan străvechi de pe Marte, a fost surprins înainte de răsăritul soarelui pe 2 mai 2025 de sonda orbitală „2001 Mars Odyssey” a NASA, în timp ce studia atmosfera Planetei Roșii, care apare aici sub forma unei ceți verzui.
NASA/JPL-Caltech/ASU
O nouă imagine obținută de sonda spațială „2001 Mars Odyssey” a NASA arată unul dintre cei mai mari vulcani ai Planetei Roșii, Arsia Mons, ieșind printr-un plafon de nori chiar înainte de ivirea zorilor.
Arsia Mons și alți doi vulcani formează ceea ce este cunoscut sub numele de „Tharsis Montes” sau Munții Tharsis, care sunt adesea înconjurați de nori de apă înghețată (spre deosebire de nori de dioxid de carbon, la fel de frecvenți pe Marte), în special în primele ore ale dimineții marțiene.
Această imagine este prima în care unul dintre vulcani a fost surprins pe fundalul orizontului planetei, oferind o perspectivă asupra lui Marte asemănătoare cu cea pe care o au astronauții asupra Pământului când privesc de pe Stația Spațială Internațională.
Lansată în 2001, „Odyssey” este cea mai longevivă misiune care orbitează o altă planetă, iar această nouă imagine reprezintă un tip de cercetare început de sondă în 2023, când a obținut prima dintre cele patru imagini la altitudine mare ale orizontului marțian. Pentru a le obține, sonda se rotește la 90 de grade în timpul orbitei, astfel încât camera sa, construită pentru a studia suprafața marțiană, să poată surprinde imaginea.
Arsia Mons este cel mai sudic dintre cei trei vulcani care formează Tharsis Montes, evidențiat în centrul acestei hărți topografice decupate a lui Marte. Olympus Mons, cel mai mare vulcan din sistemul solar, se află în colțul din stânga sus. Capătul vestic al Valles Marineris începe să străbată planeta în partea dreaptă jos.
NASA/JPL-Caltech
Unghiul permite oamenilor de știință să observe straturile de praf și de nori de gheață de apă, în timp ce seria de imagini le permite să urmărească schimbările pe parcursul anotimpurilor.
„Vedem unele diferențe sezoniere cu adevărat semnificative în aceste imagini ale orizontului”, a declarat Michael D. Smith, om de știință la Centrul Spațial Goddard al NASA din Greenbelt, Maryland. „Ne oferă indicii noi despre cum evoluează atmosfera lui Marte”.
Înțelegerea norilor marțieni este deosebit de importantă pentru înțelegerea vremii de pe planetă și a modului în care apar fenomene precum furtunile de praf. Aceste informații pot, la rândul lor, să sprijine misiunile viitoare, inclusiv operațiunile de intrare în atmosferă, coborâre și aterizare.
Giganții vulcanici
Deși aceste imagini se concentrează pe atmosfera superioară, echipa „Odyssey” a încercat să includă și trăsături interesante ale suprafeței. În cea mai recentă imagine a orizontului, surprinsă pe 2 mai, Arsia Mons se înalță la 20 de kilometri, aproximativ de două ori mai înalt decât cel mai mare vulcan de pe Pământ, Mauna Loa, care se ridică la 9 kilometri deasupra fundului oceanic.
Cel mai sudic dintre vulcanii Tharsis, Arsia Mons, este și cel mai învăluit în nori dintre cei trei. Norii se formează atunci când aerul se dilată pe măsură ce urcă pe versanții muntelui și apoi se răcește rapid. Ei devin deosebit de denși atunci când Marte se află cel mai departe de Soare, într-o perioadă numită afel. Banda de nori care se formează de-a lungul ecuatorului planetei în această perioadă a anului este cunoscută drept „centura de nori de la afel” și este prezentată clar în noua panoramă a sondei „Odyssey”.
„Am ales Arsia Mons în speranța că vom vedea vârful ieșind deasupra norilor matinali. Și nu ne-a dezamăgit”, a spus Jonathon Hill de la Universitatea de Stat din Arizona, Tempe, responsabil cu operațiunile camerei sondei „Odyssey”, numită „Thermal Emission Imaging System” sau THEMIS.
Camera THEMIS poate observa Marte atât în spectrul luminii vizibile, cât și în infraroșu. Aceasta din urmă le permite oamenilor de știință să identifice zonele din subsol care conțin apă înghețată, resursă care ar putea fi folosită de primii astronauți care vor ajunge pe Marte. De asemenea, camera poate imagina micii sateliți ai lui Marte, Phobos și Deimos, permițând analiza compoziției suprafeței acestora.
Sursa: NASA
