QuasarO descoperire controversată susţine că valoarea uneia dintre constantele naturii pare să varieze în Univers. Dacă se dovedeşte a fi adevărat, se intră în conflict cu principiului de echivalenţă al lui Einstein, care susţine că legile fizicii sunt la fel peste tot în Univers.

 

 

 

„Această descoperire a fost o surpriză pentru toţi”, a spus John Webb, profesor la o universitate de prestigiu din Sydney, Australia.

Mai surprinzător este faptul că schimbarea valorii constantei are o anumită orientare, având „o direcţie preferată” sau o axă, de-a lungul întregului spaţiu cosmic. Această idee a fost înlăturată acum mai bine de 100 de ani de către apariţia teoriei speciale a relativităţii a lui Einstein.

În centrul noului studiu se află constanta alfa. Acest număr determină puterea interacţiunii dintre lumină şi materie. Acum zece ani, Webb s-a folosit de observaţiile făcute cu ajutorul telescopului Keck din Hawaii pentru a analiza lumina care provine de la galaxii îndepărtate, numite quasari. Datele sugerează că valoarea constantei alfa a fost puţin mai mică atunci când quasarul a emis lumina, acum 12 miliarde de ani, decât cea care apare astăzi în laboratoare de pe Terra.

Colegul lui Webb, Julian King, a analizat informaţiile obţinute de telescopul VLT din Chile, care este fixat pe o regiune diferită a cerului. Datele adunate de acest telescop sugerează că valoarea constantei alfa este puţin mai mare în acea zonă a spaţiului decât în regiunea în care se află Pământul.

 

 

Quasar
Lumina emisă de un quasar

 

Diferenţa în ambele cazuri este de o milionime din valoarea pe care constanta alfa o are în regiunea noastră de spaţiu cosmic. Acest lucru sugerează că valoarea lui alfa variază în spaţiu mai degrabă decât în timp. „Am sperat să găsesc acelaşi lucru ca şi la Keck”, a spus King. „A fost un adevărat şoc.”

De asemenea, cele aproximativ 300 de măsurători făcute de echipa de cercetători asupra constantei alfa  folosindu-se lumina care provine din diferite puncte de pe cer, sugerează că variaţia constantei nu are loc aleatoriu, ci are o anumită structură. Se pare că acest indicator - constanta alfa - este mai mare într-o parte a Universului şi mai mică în cealaltă parte a cosmosului. Această aliniere de tip "dipol" corespunde îndeaproape mişcării unui grup de galaxii care se deplasează în mod misterios spre marginile Universului. Pe de altă parte, alinierea nu corespunde unui alt dipol încă neexplicat, consacrat sub numele de "axa răului", un model misterios detectat în radiaţia cosmică de fond, slaba strălucire ce stă mărturie pentru existenţa Big Bang-ului.

Din acest punct de vedere, Terra şi sistemul nostru solar sunt localizate spaţial undeva aproape de mijlocul valorilor extreme ale constantei alfa. Dacă este corect, rezultatul ar putea explica de ce valoarea lui alfa pare fin reglată pentru a permite condiţii favorabile de apariţie a vieţii pe Pământ. În cazul în care creştem valoarea constantei cu patru procente (o valoarea uriaşă), atunci stelele nu ar mai putea produce carbon, făcând astfel biochimia vieţii imposibilă.

Chiar dacă rezultatul este acceptat pentru publicare, o parte dintre oamenii de ştiinţă vor fi greu de convins de faptul că legile fizicii ar putea avea nevoie de o rescriere. O variaţie spaţială în structura constantei ar fi într-adevăr „reformatoare”, a spus Lenox Cowie care lucrează la Institutul de Astronomie din Hawaii. Dar a adăugat că această presupunere cere nişte dovezi solide: „Afirmaţiile extraordinare cer nişte dovezi extraordinare. Această idee depăşeşte cu mult ceea ce ştim noi”. El a afirmat că din punct de vedere statistic schimbările sunt prea mici pentru a dovedi că valoarea constantei alfa se modifică.

Dacă interpretarea informaţiilor obţinute în ceea ce priveşte lumina sunt corecte, atunci este „ceva foarte serios”, spune Craig Hogan, directorul de la Centrul Fermilab de Astrofizică a Particulelor din Batavia, Illions. Dar ca şi Cowie, Hogan susţine că există probabil un viciu în analiza informaţiilor obţinute: „cred că rezultatul nu este unul real”, afirmă el.

 

Constanta structurii fine

 

Un alt autor participant la lucrare, Michael Murphy de la Universitatea din Swinburne, Australia, este de părere că dovezile referitoare la schimbarea valorii constantei alfa se înmulţesc. „Noi raportăm ceea ce găsim, şi nimeni nu a putut să explice rezultatele obţinute pe parcursul a zece ani de încercări”, a declarat Murphy pentru site-ul New Scientist. „Se poate doar presupune că unele valori pentru constantele fundamentale sunt neschimbate. Suntem aici să testăm, nu să facem presupuneri”.

 

 

Textul de mai sus reprezintă traducerea şi adaptarea acestui articol, realizată cu acordul New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.

Puteți comenta folosind contul de pe site, de FB, Twitter sau Google ori ca vizitator (fără înregistrare). Pt vizitatori comentariile sunt moderate (aprobate de admin).

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Loghează-te ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 


Ne poți ajuta cu o donaţie.


PayPal ()


Contact
| T&C | © 2020 Scientia.ro