Strania lună a lui Neptun

Neptun are o nouă lună, iar existenţa sa este o enigmă. S/2004 N1 este prima lună neptuniană descoperită în ultimul deceniu. Dimensiunea sa minusculă ridică întrebări privind modul prin care a supravieţuit haosului care, se crede, a creat celelalte luni neptuniene.

Puţin strălucitoarea lună a fost identificată în imaginile arhivate luate de Telescopul Spaţial Hubble. Mark Showalter de la Institutul SETI din Mountain View, California, a examinat imagini cu Neptun din 2009 pentru a studia segmente din inelele sale.

Inelele celei mai îndepărtate planete pot fi observate doar în imagini cu timp mare de expunere. Totuşi, inelele orbitează atât de repede, încât o singură poză cu timp mare de expunere le-ar fi împrăştiat peste toată imaginea. Showalter şi colegii săi au adunat mai multe imagini cu timp mai scurt de expunere şi au elaborat o tehnică prin care orbitele erau derulate digital înapoi până la acelaşi moment. Astfel puteau să suprapună mai multe imagini pentru a releva inele subţiri.

"Am obţinut poze bune ale arcelor, acesta fiind principalul meu scop, dar am obţinut şi un mic punct pe care nu m-aş fi aşteptat să-l văd", a spus Showalter.



Suprapunerea unui număr de 8 până la 10 poze permitea lunii să apară foarte clar, potrivit acestuia. Când a repetat procesul folosind imagini luate de Hubble în 2004, luna era încă acolo şi orbita conform aşteptărilor.


Fiice ale lui Triton

Minuscula adiţie la familia lui Neptun reprezintă un şoc, deoarece pare prea mică pentru a fi supravieţuit formării celorlalte luni, potrivit teoriilor acceptate.

Cea mai mare lună a lui Neptun, Triton, are 2.705 kilometri în diametru şi orbitează înapoi - parcurgând orbita în sens opus rotaţiei planetei. Mărimea ei considerabilă şi orbita ciudată i-au împins pe astronomi să creadă că Triton a fost capturat de gravitaţia lui Neptun acum aproximativ 4 miliarde de ani şi că ar fi distrus orice luni ar fi avut iniţial gigantul de gaz în timp ce se aşeza în noua ei poziţie.

"Lunile neptuniene pe care le vedem acum au fost probabil fărâmiţate şi s-au regenerat după sosirea lui Triton," speculează Showalter.

S/2004 N1 are aproximativ 20 de kilometri în diametru şi are o orbită circulară care o determină să facă o revoluţie în jurul lui Neptun în 23 de ore. Orbita sa se află exact între Proteus, cea mai îndepărtată lună în afară de Triton, şi Larissa. Aceste luni au 400, respectiv 200 de kilometri în diametru. Dar în haosul post-tritonian, aşa o pietricică ar fi trebuit să fie măturată, astfel încât să devină parte din Proteus, sau să fie fragmentată de către asteroizii din vecinătate la un timp după ce sistemul se liniştise.

"Cum se face că ai un obiect de 20 de kilometri în jurul lui Neptun e o mică enigmă", afirma Showalter. "Este la o distanţă destul de mare încât orbita sa să fie stabilă. Odată ce e pus acolo, va rămâne acolo. Întrebarea este, cum a ajuns în acel loc?"


Jocul numelor

O întrebare mai actuală este cum să denumim această nouă şi ciudată lună. Ceilalţi sateliţi naturali ai lui Neptun sunt numiţi după zeităţi acvatice minore din mitologia greacă şi din cea romană, fiind o convenţie oficială de numire creată de Uniunea Astronomică Internaţională (IAU). Showalter şi colegii au mai descoperit recent două noi luni în jurul lui Pluto şi au supus numele acestora unui vot public – deşi Uniunea Astronomică Internaţională a avut ultimul cuvânt.

"Nu avem la dispoziţie un ansamblu atât de vast de personaje ca şi în cazul lui Pluto, dar totuşi există o listă interesantă de creaturi marine din care putem alege", adăuga el.

Pentru moment, Showalter şi echipa nu au încă un nume favorit: "Nu putem spune că avem un nume pentru el. Îl numim doar 'acea mică lună', deoarece S/2004 N1 nu este foarte uşor de pronunţat".