Într-un nou studiu se arată că viaţa extraterestră aflată pe alte planete ar putea fi mult mai răspândită decât s-a crezut anterior. Planete despre care se credea anterior că nu pot găzdui viaţa ar putea fi capabile să susţină viaţa, după cum se arată într-un studiu elaborat de către University of Aberdeen.
Planetele de mărimea Pământului pot susţine viaţa până la o distanţă faţă de stelele lor gazdă de cel puţin zece ori mai mare decât cea considerată anterior, afirmă cadrele universitare de la University of Aberdeen.
Într-o nouă lucrare publicată în Planetary and Space Science se afirmă că unele planete stâncoase reci, considerate anterior ca fiind nelocuibile, ar putea fi de fapt capabile să găzduiască viaţa sub suprafaţa lor.
O echipă de cercetători care include cadre universitare de la University of St Andrews contestă definiţia consacrată pentru „zona locuibilă", adică regiunea din jurul unei stele în care poate apare viaţa, ţinând cont şi de faptul că viaţa se poate dezvolta sub suprafaţa planetelor.
„Zona locuibilă tradiţională este cunoscută, de asemenea, ca fiind zona Goldilocks", explică doctorandul Sean McMahon. „O planetă trebuie să nu fie nici prea aproape de steaua sa, dar, de asemenea, nici prea departe de aceasta pentru ca să poată exista apă în stare lichidă pe suprafaţa sa. În caz contrar apa ar fierbe sau ar îngheţa.
Dar această teorie nu ia în considerare faptul că viaţa poate exista sub suprafaţa unei planete. Temperatura creşte pe măsură ce coborâm tot mai adânc sub suprafaţa unei planete şi la o anumită temperatură poate exista apă în stare lichidă şi în consecinţă viaţa poate fi întâlnită şi acolo".
Echipa a creat un model computerizat care estimează temperatura de sub suprafaţa unei planete de o anumită mărime aflată la o anumită distanţă faţă de steaua sa gazdă.
„Pe Pământ s-au descoperit forme de viaţă aflate la o adâncime de cel mult 5,3 km sub suprafaţa acestuia, dar viaţa ar putea exista chiar şi la o adâncime de 10 km (până în prezent nu s-au realizat foraje la o astfel de adâncime).
Utilizând modelul nostru computerizat am descoperit că zona locuibilă pentru o planetă asemănătoare Pământului care orbitează în jurul unei stele asemănătoare Soarelui este aproximativ de trei ori mai mare dacă considerăm că primii cinci kilometri de sub suprafaţa planetei pot susţine viaţa.
Modelul nostru arată că apa lichidă şi în consecinţă viaţa ar putea supravieţui la o adâncime de 5 km sub suprafaţa Pământului, chiar în cazul în care Pământul s-ar afla la o distanţă de trei ori mai mare faţă de Soare decât în prezent.
Dacă considerăm o adâncime faţă de suprafaţa Pământului şi mai mare, de 10 km, atunci zona locuibilă pentru o planetă similară Pământului ar fi de 14 ori mai extinsă".
Zona locuibilă actuală pentru sistemul nostru solar se extinde până la planeta Marte, dar prin această redefinire a acesteia ea s-ar extinde chiar mai departe de Jupiter și Saturn. Rezultatele sugerează, de asemenea, că multe dintre aşa-numitele planete „orfane" aflate în derivă în spaţiul interstelar ar putea fi, de fapt, locuibile.
„Planetele stâncoase de câteva ori mai mari decât Pământul ar putea susţine apa lichidă până la o adâncime de aproximativ 5 km sub suprafaţa lor chiar şi în spaţiul interstelar (foarte departe de o stea), chiar dacă ele nu au atmosferă, deoarece cu cât o planetă este mai mare cu atât mai multă căldură se generează în interiorul ei.
S-a sugerat că planeta Gliese 581 d, care se află la 20 ani-lumină depărtare de Terra, în constelaţia Balanţa, ar putea fi prea rece pentru a avea apă lichidă la suprafaţă sa. Cu toate acestea, modelul nostru sugerează că este foarte probabil ca aceasta să poată avea apă lichidă la o adâncime mai mică de 2 km sub suprafaţa sa, presupunând că ea este o planetă similară Pământului".
Importanţa acestei noi definiţii a conceptului de zonă locuibilă este evidenţiată, de asemenea, de un alt document publicat de aceeaşi echipă, care sugerează că pe Pământ viaţa ar putea supravieţui mai mult sub suprafaţa continentelor decât sub fundul mărilor.
McMahon speră ca aceste studii să-i determine şi pe alţi cercetători să analizeze cum ar putea fi detectată viaţa de pe alte planete.
„Rezultatele sugerează că viaţa poate să apară mult mai frecvent în adâncul planetelor şi sateliţilor decât pe suprafaţa lor. Acest lucru înseamnă că putem căuta indicii ale vieţii în afara zonelor locuibile convenţionale. Sper că oamenii vor studia modul prin care viaţa aflată sub suprafaţă planetelor ar putea fi detectată. Aceasta deoarece nu este de neimaginat că ar putea exista semne la suprafaţa planetelor că viaţa se află sub suprafaţa acestora.
Suprafeţele planetelor stâncoase pe care le ştim sunt diferite de cea a Pământului. De obicei ele sunt reci şi aride deoarece aceste planete nu au atmosferă sau au o atmosferă foarte subţire sau chiar corozivă. În adâncul acestor planete viaţa este protejată faţă de condiţiile dificile de la suprafaţă. În consecinţă, zona locuibilă din subteran s-ar putea dovedi a fi foarte importantă. Faptul că Pământul adăposteşte viaţa la suprafaţa sa ar putea fi chiar un lucru neobişnuit".
Traducere de Cristian-George Podariu după 2014-01-life-planets-widespread, cu acordul Phys.org.
