La întâlnirea din acest an a American Astronomical Society, Emily Levesque a anunţat că ea şi colegii ei de la University of Colorado au descoperit o stea care ar putea reprezenta un obiect Thorne-Zytkow. Obiectul descoperit nu a fost încă denumit, deoarece echipa nu a publicat încă rezultatele sale. Un obiect Thorne-Zytkow, dedus din punct de vedere teoretic de Kip Throne şi Anna Zytkowi încă din anul 1975, ar putea apărea atunci când o stea gigantă roşie muribundă înghite o stea neutronică ce orbitează în jurul ei.

Tranziţia de la un sistem cuantic la unul clasic poate fi explicată prin imprecizia de determinare a referinţelor de măsură. Lumea clasică şi lumea cuantică sunt, în mod evident, foarte diferite, dar modul prin care se produce tranziţia între aceste aceste sisteme fizice este mai puţin evident. Cea mai cunoscută încercare de a explica tranziţia de la cuantic la clasic este reprezentată de fenomenul de decoerenţă care se bazează pe ideea că interacţiunile unui sistem cuantic cu mediul înconjurător distrug coerenţa cuantică şi determină ca un sistem cuantic să devină clasic.

Dintre cele patru forţe fundamentale ale naturii, doar în cazul gravitaţiei nu s-a reuşit detectarea cuantei sale fundamentale de câmp. Fizicienii se aşteaptă ca forţa gravitaţională să fie transmisă de către o particulă elementară numită graviton, la fel cum forţa electromagnetică este transmisă de către foton. Deşi există argumente teoretice solide cu privire la existenţa gravitonilor, detectarea acestora ar putea fi imposibilă de pe Pământ.

Oamenii de ştiinţă de la Towson University din Towson, Maryland, SUA, au identificat un test practic pentru teoria corzilor care a fost trecut cu vederea până acum, bazat pe mişcarea planetelor, sateliţilor şi a asteroizilor şi care aminteşte de faimosul test asupra gravitaţiei al lui Galilei. Se spune că acesta a studiat modul de cădere a unor bile din Turnul din Pisa.

O echipă internaţională de astronomi a descoperit o nouă clasă surprinzătoare de „stele hiperrapide", stele solitare care se deplasează suficient de repede pentru a scăpa de atracţia gravitaţională a galaxiei Calea Lactee. Descoperirea acestui nou set de stele „hiperrapide" a fost descrisă la reuniunea anuală a American Astronomical Society ce a avut loc în Washington DC şi a fost publicată în numărul din data de 1 ianuarie a Astrophysical Journal.

Un nou studiu al radiaţiei gama din centrul Galaxiei noastre constituie cea mai puternică pledoarie de până acum că o parte a acestei emisii poate proveni de la materia întunecată, o substanţă necunoscută ce alcătuieşte cea mai mare parte din Univers.

Universul timpuriu consta într-o supă de particule subatomice aflate la o temperatură de mii de miliarde de grade, care în cele din urmă s-a răcit formând materia pe care o ştim astăzi. Acest proces se numeşte "îngheţare". În Universul timpuriu a fost o tranziţie uniformă. Dar un grup de oameni de ştiinţă de la Brookhaven Naţional Laboratory au descoperit recent că, în condiţii potrivite, lucrurile se pot petrece diferit.

Astronomii de la Sloan Digital Sky Survey au anunţat recent că au determinat rata cu care se extindea Universul, atunci când se afla la o pătrime din vârsta actuală, cu o precizie neegalată, de 2 procente. Aceasta este cea mai bună măsurătoare de până acum a ratei de expansiune a Universului în orice epocă din ultimii 13 miliarde de ani. Oamenii de ştiinţă au prezentat măsurătoarea în aprilie 2014 în cadrul unei prezentări efectuate la American Physical Society, Savannah, Georgia.

Gaura de viermeJulian Sonner, un fizician de la MIT, a constatat că, privit prin prisma teoriei corzilor, fenomenul de obţinere a două quarcuri inseparabile cuantic duce simultan şi la apariţia unei găuri de vierme ce conectează cele două particule pereche.

Este adevărat că a existat o fată fără vagin care a rămas însărcinată după ce a făcut sex oral şi apoi a fost înjunghiată în stomac? Ei bine, trebuie să spun că am fost extrem de sceptic în privinţa asta după ce am auzit povestea (la fel ca şi editorul site-ului). Are clar un aer de „legendă urbană” şi eram gata să încadrăm cazul în categoria „Mituri şi concepţii greşite”.

Poate că se va întâmpla mâine. Poate că peste un miliard de ani. Fizicienii au prezis de mult timp că Universul ar putea într-o zi să colapseze şi că tot ceea ce există în el se va comprima într-o minge mică, dar masivă. Noile calcule ale fizicienilor de la University of Southern Denmark confirmă în prezent această predicţie şi ei au ajuns, de asemenea, la concluzia că riscul producerii unui colaps este chiar mai mare decât se credea anterior.

În Universul nostru există acceleratoare de particule care sunt de 40 de milioane de ori mai puternice decât Large Hadron Collider (LHC) de la CERN. Oamenii de ştiinţă nu ştiu cum arată aceste acceleratoare cosmice sau unde se află ele, dar pe baza noilor rezultate obţinute cu ajutorul lui IceCube, observatorul de neutrini ce se află la Polul Sud, am putea afla.

Nu cu mult timp în urmă oamenii de ştiinţă au anunţat că au reuşit să observe cu ajutorul unui telescop ecourile de slabă intensitate ale aşa-numitului eveniment Big Bang şi că au descoperit dovezi cu privire la o expansiune aproape instantanee a Universului de la un simplu punct până la o minge densă care conţinea mai mult de 1090 particule. Această descoperire, care a fost obţinută cu ajutorul telescopului BICEP2 aflat la Polul Sud, oferă primele dovezi puternice cu privire la „inflaţia cosmică" ce a avut loc la începutul Universului, atunci când acesta s-a extins de miliarde de ori.

Procesele industriale care necesită temperaturi înalte degajează, în general, orice surplus de căldură în mediul înconjurător. Chiar dacă fabricile reuşesc să utilizeze din surplus pe cât de mult posibil, o anumită cantitate de căldură va fi întotdeauna irosită. O gamă întreagă de tehnologii a fost creată pentru a ajuta fabricile să recicleze căldură, însă aceste tehnologii nu au fost niciodată evaluate pe deplin.

Nimeni nu a observat vreodată vreun indiciu al dezintegrării protonului. Aceasta ar putea fi o situaţie dezamăgitoare pentru fizicieni, dar ea este o veste bună pentru Univers. În cazul în care se va dovedi că este posibilă dezintegrarea protonului atunci aceasta ar putea fi începutul sfârşitului pentru tot ceea ce există. Iată de ce.


 



Donează prin PayPal ()


Contact
| T&C | © 2020 Scientia.ro