Am scris acum câteva zile un articol despre cum o revistă de știință și tehnologie americană, „Popular Mechanics”, a publicat un articol despre paranormal, încercând să convingă publicul despre faptul că un program american secret, între timp închis și declasificat, ar fi arătat că se poate afecta câmpul magnetic cu forța minții și vederea de la distanță e reală.
Ieri, 16 septembrie, într-o altă publicație online dedicată științei și filozofiei, în mare, „iai news”, care publică de regulă articole excelente scrise de diverși gânditori de valoare din diverse colțuri ale lumii, a apărut un articol intitulat „Materialism is holding science back”, scris de Àlex Gómez-Marín, fost fizician, acum neurocercetător, profesor la Instituto de Neurociencias of Alicante, Spania, și director al Centrului Pari, Italia.
Pe pagina acestuia pe site-ul Centrului, autorul ne spune că se concentrează în munca lui pe „granițele conștiinței” și o mențiune notabilă despre el este că a câștigat în 2023 premiul „Linda G O’Bryant Noetic Research” pentru propunerea lui de cercetare numită „Seeing without Eyes”.
Esența propunerii sale câștigătoare este următoarea:
„Credința științifică predominantă este că mintea ia naștere exclusiv din activitatea creierului, ignorând fenomenele anomale precum „vederea extra-oculară” (EOV) – capacitatea de a vedea fără ochi. Această propunere de cercetare își propune să contrazică înțelepciunea convențională prin experimente concepute cu rigurozitate, menite să demonstreze și să cuantifice EOV, în special la persoanele nevăzătoare”.
Pe scurt, vrea să arate că orbii pot vedea! E ceva! Sigur, dacă așa ceva ar fi adevărat, biologia și psihologia ar fi dărâmate, dar de ce să nu încercăm?
O parte din articolele acestuia pot fi citite aici.
În articolul din „iai news”, în esență, Gómez-Marín se plânge că nu ia lumea în seamă paranormalul, referindu-se în special la vederea de la distanță (remote viewing).
Nu mai intru în detalii - textul poate fi citit integral de cei care sunt curioși -, redau un singur paragraf, care, cred, surprinde foarte bine inclinația și opinia autorului față de paranormal:
„Indiferent că efectele „psi” sunt de obicei mici (dar statistic semnificative), oamenii de știință sunt ridiculizați pur și simplu pentru că tratează astfel de fenomene cu seriozitate și le studiază. Și la fel se întâmplă cu publicul larg. Dar cui îi pasă?
Clarviziunea, telepatia și experiențele (mult mai ciudate!) sunt foarte reale pentru mulți oameni. Adesea sunt hiper-reale și înspăimântătoare!
Sincer, majoritatea „experienților imposibilului” nu dau doi bani pe valorile p și pe articolele validate de experți (peer review). Ei pot aprecia o „validare” științifică a celor ce știu deja (cu bune și cu rele, știința a devenit astăzi o religie), dar „scepticii” se sabotează când îi atacă, reamintindu-ne în mod arogant că suntem proști sau chiar nebuni pentru că luăm aceste experiențe în serios; experiențe care, apropo, nu sunt doar greu de măsurat sau de pus în termeni matematici, ci chiar greu de verbalizat.
Vederea de la distanță (remote viewing) este doar vârful aisbergului unui minunat ocean de realități intangibile, sălbatice și bizare, incluzând „vederea fără ochi” și „senzația că ești privit”.
Nu veți găsi argumente în favoarea acestei viziuni asupra lumii în articol. Sunt menționate câteva documentare și interviuri (!), plus câteva articole.
Argumente nu veți găsi pentru că... nu sunt. Dacă ar fi fost, probabil nu ar mai fi câștigat premiul pentru propunerea lui de cercetare - să constatăm dacă cei care nu au ochi chiar nu văd!
Am scris acest scurt articol pornind de la mare nelămurire: ce s-a întâmplat? De ce, brusc, astfel de inițiative stranii sunt deodată relevante și acceptate de publicații aparent serioase? Are legătură cu ce? Cu schimbări politice anume în vreo țară? Pentru că în niciun caz cu vreo schimbare de paradigmă în știință sau vreo descoperire științifică epocală.
Aici nu este vorba că aș fiu eu împotriva paranormalului. Aș vrea, desigur, să fiu martorul unei asemenea descoperiri: că putem vedea fără ochi (de ce-or mai fi apărut ochii, dacă nu sunt chiar relevanți pentru vedere?) și putem „călători” cu gândul oriunde în univers (ca să vezi ce se întâmplă la distanță de sute/ mii de kilometri cu propria minte, trebuie cumva să călătorești fără a călători, nu?).
Înțeleg și ideea de a scrie pe subiecte dintre cele mai diverse. Dar pentru a publica astfel de articole de opinie bizare în spațiul publicistic ce se vrea serios, ar trebui să vii și cu ceva substanțial.
Altfel, într-o lume oricum copleșită de informații false și aberații, va părea că și știința - fundamentul progresului omenirii - este doar un domeniu „de opinie”, ca cel al politicii. Ori un iPhone nu poți crea cu păreri la întâmplare despre fizica și ingineria ce stau la baza acestuia...
