Este medicină naturistă”. „Remedii din plante”. „Este precum... acupunctura”. „Fără chimicale”. „Vindecare prin energie”. „Iaurt”. Acestea au fost răspunsurile obişnuite atunci când am întrebat oamenii în mod aleatoriu, inclusiv medici, despre ce înseamnă homeopatia. Toate sunt greşite.

Homeopatia nu este nici una dintre acestea. Câţiva au opinat ceva legat de „medicina alternativă” şi puţini ştiau că are de-a face cu presupusa capacitate de vindecare a soluţiilor extrem de diluate. Unul a dat un răspuns rapid, succint: „Homeopatia este un afront adus ştiinţei”. Asta e!

Homeopatia nu are nimic de-a face cu remediile naturiste, multe din acestea fiind folosite în mod legitim. Este mai degrabă o practică concepută într-o eră întunecată pentru ştiinţă, bazată pe ideea că substanţele care determină simptome în cazul unei persoane sănătoase pot vindeca aceleaşi simptome şi în cazul persoanelor bolnave. Ceapa care provoacă iritare şi lacrimi ochilor poate fi folosită pentru a înlătura simptomele şi în cazul persoanelor bolnave de febra fânului (rinita alergică - n.tr.). Nu este nici o logică în această abordare, dar asta nu este tot. Homeopaţii, sfidând tot ceea ce se ştie despre toxicologie, cred că diluarea unei soluţii ce conţine un remediu homeopat îi sporeşte puterea. În fapt, pentru a potenţa remediul, diluţia este realizată într-o asemenea măsură încât produsul final, în cele mai multe cazuri, nu conţine nici măcar o moleculă din ”remediul” original.

Homeopaţii zilelor noastre fiind nevoiţi să admită asta folosesc argumentul că diluţiile succesive şi agitarea soluţiei prin lovirea ei de o pernă de piele după fiecare diluţie lasă o amprentă a substanţei originale în soluţie. Această idee nu funcţionează în cazul apei. Apa nu are memorie, dar şi dacă ar avea, de ce şi-ar aminti doar substanţa pe care homeopaţii au adăugat-o? De ce nu are memoria acelor sute de mii de alte substanţe cu care apa intră în contact în râuri, lacuri şi canale? Şi de ce imaginea fantomatică a unei molecule, chiar şi dacă ar exista aşa ceva, ar avea vreo abilitate tămăduitoare? Şi atunci, iată o sugestie. De ce să nu adăugăm pur şi simplu un mănunchi de remedii homeopate în apa pe care o bem? Ar fi diluate şi, conform doctrinei homeopate, ar deveni mai potente. În acest caz, doar fiindcă bei apă de la robinet s-ar rezolva multe probleme de sănătate.


După cum se vede, este uşor să te distrezi pe seama homeopatiei. Conceptul este absurd. Dar milioane de oameni din toată lumea se bazează pe medicaţia homeopată. „Se poate ca toţi aceştia să se înşele?” Răspunsul simplu este ”da”. Ideile populare nu sunt neapărat corecte. În fond, vindecarea prin sângerare (curgere de sânge) a fost practicată mii de ani, iar pentru o vreme ideea că Pământul este în centrul Universului a fost absolut populară. Şi azi mulţi cred că Pământul a fost creat acum mai puţin de şase mii de ani. Totuşi, ştiinţa nu este un concurs de popularitate. Ea se bazează pe fapte, nu pe opinii. Iar faptele arată că medicaţia homeopată nu conţine ingrediente active. Şi mai important, în timp ce sute de studii homeopate au fost publicate, nu există studii repetate care să-i dovedească eficacitatea. Dar în timp ce conceptele homeopate sunt marinate în pseudoştiinţă, homeopaţii pot fi folositori. Ei îţi adresează o sumedenie de întrebări grijulii despre tine şi ascultă cu atâta compasiune încât ambele atitudini pot conduce la reducerea stresului şi anxietăţii, pe măsură ce problemele se rezolvă în mod natural. Adaugă o doză de placebo şi vei avea explicaţia succesului homeopatiei. Dar pot apărea şi probleme. Iar directoratul Health Canada’s Natural Health Products este parţial vinovat prin faptul că permite în mod necritic libera circulaţie a preparatelor homeopate, chiar emiţând numere de identificare fiecărui medicament homeopat.

Este greu de înţeles cum s-a putut întâmpla aşa când scopul statuat al directoratului este ca „toţi canadienii să aibă acces direct la produse de sănătate naturale care sunt sigure, eficiente şi de înaltă calitate, cu respectarea libertăţii de alegere şi a diversităţii filozofice şi culturale”. Siguranţa nu este o problemă în cazul produselor homeopate pentru că nu conţin nimic. Nu sunt sigur ce mai înseamnă ”de înaltă calitate „în acest context, presupunând că pastilele sunt produse într-un mediu necontaminat. Dar cum rămâne cu eficacitatea? Nu există în fapt cerinţa ca produsele homeopate să demonstreze aceasta, ceea ce este un noroc pentru ei deoarece nici o dovadă de eficienţă nu s-a adus pentru mercurul, arsenicul homeopate, pentru „Berlin Wall” şi, mai îngrijorător, pentru ”vaccinurile” homeopate şi substanţele de îndepărtare a ţânţarilor.

Pare că Health Canada consideră că libertatea de alegere este mai importantă de vreme ce nu există nici urmă de siguranţă. Când se pune problema eficienţei, autorităţile preferă să treacă la următorul subiect. În cele mai multe cazuri nu este o problemă pentru că, în general, consumatorii care folosesc preparate homeopate o fac pentru situaţii minore precum răcelile sau suferinţe şi dureri uşoare. Dar folosirea pastilelor homeopate pentru împiedicarea muşcăturilor ţânţarilor este potenţial periculoasă. Iar asta este exact ceea ce pretinde că face „Mozi-Q”, etichetat ca remediu natural homeopat. Înghite o pastilă de zahăr şi ţine departe ţânţarii! Şi nu doar atât, ci se presupune şi că reduce mâncărimea în cazul în care eşti muşcat.

Ce dovezi sunt aduse? Prezentarea ideii că ţânţarii evită florile de nemţişori, ceea ce poate să fie sau să nu fie adevărat. Dar ce are aceasta de-a face cu ingerarea de pastile pulverizate cu extractul extrem de diluat al plantei? Transpiră prin piele moleculele inexistente de nemţişori? Iar mâncărimea se presupune că dispare din cauza unei pastile care conţine o urmă de extract de urzică înţepătoare? Conform teoriei greşite a homeopatiei, urzica determină senzaţia de usturime la contactul cu pielea şi, de aceea, atunci când este diluată este, chipurile, un remediu pentru aceeaşi senzaţie. Pur şi simplu prostie.

Mozi-Q face, de asemenea, trimitere la un homeopat ce a coordonat un studiu prin 1960, studiu ce nu poate fi găsit. Ce altceva mai e nevoie? Să presupunem că Mozi-Q a fost testat pe oameni de peste patru ori. Cum? A existat un grup de control? De ce nu au fost rezultatele publicate? Vai de bietele persoane care au mers într-o zonă contaminată de ţânţari gândind că sunt protejaţi de muşcături prin ingerarea unei pastile de zahăr. Şi nu uitaţi că muşcăturile de ţânţari pot fi mai mult decât un disconfort minor; pot transfera boli precum aceea cauzată de virusul numit West Nile. Iar Health Canada consideră că asta este în regulă. Nu este.

Dat fiind că teoria homeopatică se bazează pe ideea că un preparat este cu atât mai puternic cu cât este mai diluat, vei lua doză mărită dacă uiţi să-ţi iei pastila? Bineînţeles că nu. Singurul risc în ce priveşte homeopatia este o doză mărită de nonsens.



Traducere realizată de Alina Turcescu după blogs.mcgill.ca, cu acordul autorului.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.