Nascuti supravietuitori. Foto: Roberto Caudillo/PlainpicturePotenţiale ciocniri cu asteroizii care vor intersecta orbita Terrei şi eventuale megaerupţii solare ori ale unor supervulcani ne-ar putea pune în pericol în următorii 100000 de ani, dar şansele ca umanitatea să evite extincţia sunt foarte mari, spun oamenii de ştiinţă.

 

 

 

Viitorul este luminos pentru umanitate

 

Care sunt şansele să evităm dispariţia speciei noastre? În 2008, cercetătorii care au participat la Conferinţa Globală a Riscurilor Catastrofale din Oxford, Marea Britanie, au luat parte la un sondaj informal despre ce credeau ei că ar constitui riscuri la adresa umanităţii.

Ei au dat oamenilor doar o şansă de 19 la sută de a supravieţui până în 2100. Totuşi, dacă privim mai atent, un asemenea pesimism extrem este nefondat. Nu numai că vom supravieţui până în 2100, dar este foarte probabil că vom supravieţui cel puţin pentru următorii 100.000 ani.

Să luăm calculele lui J. Richard Gott, astrofizician la Universitatea Princeton. Pe baza a peste 200.000 de ani de existenţă umană, el estimează că vom dăinui probabil pentru încă multă vreme, între 5100 şi 7.8 milioane ani (New Scientist, 5 septembrie 2007, p. 51).

Dovezile fosile sunt la fel de liniştitoare. Mărturiile din roci sugerează că timpul mediu de supravieţuire al speciilor la mamifere este de aproximativ un milion de ani, deşi unele specii supravieţuiesc de 10 ori mai mult. Se pare că mai există încă o mulţime de timp rămas pentru ceasul nostru. În plus, să ne fie scuzată lipsa de modestie, dar noi suntem totuşi cele mai inteligente dintre mamifere.

 


Video: Cum vom supravieţui în următorii 100000 de ani?

 

Atenţie, acest lucru ar putea fi văzut ca o problemă. Probabil ameninţarea cea mai mare la adresa unei civilizaţii avansate este tehnologia scăpată de sub control; armele nucleare, bioingineria şi nanotehnologia au fost toate citate pe post de “bau-bau”. Dar expertul în dezastre Jared Diamond, geograf la Universitatea Statului California din Los Angeles, a subliniat faptul că astăzi nu mai trăim în zone de civilizaţie izolate una de alta. Omenirea este în prezent o reţea globală de zone civilizate, cu acces fără precedent la un volum imens de cunoştinţe diverse, greu dobândite, deja puse în aplicare pentru protecţia tuturor.

Este de asemenea puţin probabil să ne stingem după o pandemie generată de un virus ucigaş. Cele mai grave pandemii apar atunci când o nouă tulpină de virus gripal se răspândeşte pe tot globul. În acest scenariu, omenirea nu are imunitate, lăsând expuse populaţii numeroase. Patru astfel de evenimente au avut loc în ultimii 100 de ani - cel mai grav, pandemia de gripă din 1918, a ucis ceva mai puţin de 6 la sută din populaţia lumii. Multe alte asemenea vor veni, dar dispariţia unei specii întregi datorată unei boli apare doar atunci când populaţia se limitează la o zonă mică, cum ar fi o insulă. Un focar sever ar putea ucide multe milioane, dar nu există nici un motiv convingător să credem că vreuna din viitoarele mutaţii ale viruşilor ar duce la decesul tuturor la nivel global.

Mai înfricoşătoare este perspectiva erupţiei unei supervulcan. Aproape la fiecare 50.000 de ani, un supervulcan erupe undeva şi aruncă în aer mai mult de 1000 de kilometri cubi de cenuşă. Astfel de evenimente au mai fost legate de distrugeri în rândul populaţiei umane. Cu aproximativ 74000 ani în urmă, Toba a erupt în Sumatra.

Antropologii au sugerat că evenimentul e posibil să fi redus populaţia umană a întregului Pământ la doar câteva mii (New Scientist, 17 aprilie 2010, p. 28). Dar, aşa cum arată Bill McGuire, director al Centrului Benfield de Cercetare a Riscurilor de la University College din Londra, pe atunci existau mult mai puţini oameni, şi aceia erau localizaţi în mare parte la tropice, o concentrare geografică care a făcut că impactul erupţiei să fie mult mai sever decât ar fi în cazul populaţiei de azi, larg distribuită."Nimicirea celor 7 miliarde de oameni de azi, ar fi mult mai dificilă", spune el.

Judecând după frecvenţa lor istorică, se estimează că şansa unui super-erupţii în următorii 100.000 de ani este între 10 şi 20 la sută. Cu nori de cenuşă colosali cufundând suprafaţa Pământului în întuneric vreme de cinci sau şase ani, recoltele la nivel global ar putea fi grav afectate suficient de mult timp pentru a duce la pierderi de vieţi la o scară fără precedent. "Probabil numărul morţilor ar fi de miliarde", spune McGuire. Dar aceasta ar trebui să se întâmple de două ori în întreg intervalul de timp pentru ca sfârşitul întregii omeniri să aibă şanse reale. Aşa ceva nu ar fi imposibil, dar statistic vorbind, este extrem de puţin probabil.

 

Impact major

Cele mai mari pericole de dispariţie a omenirii vin din spaţiu. Erupţiile solare, impactul cu asteroizi şi iradierile cu raze gama provenite din exploziile supernovelor sau colapsul gravitaţional al stelelor sunt ameninţări într-adevăr fatale. "La fiecare 300 de milioane de ani ne-am putea aştepta la o iradiere de raze gama sau la o explozie foarte puternică a unei supernove, care ar distruge cea mai mare parte a stratului de ozon", spune Brian Thomas, expert în pericole intergalactice de la Universitatea Washburn, din Topeka, Kansas. Rezultatul ar consta într-o creştere masivă a radiaţiilor nocive la suprafaţa Pământului şi o incidenţă crescută a tipurilor letale de cancer pe perioada deceniilor necesare recuperării stratului de ozon. Este imposibil de prevăzut când ar putea apărea un astfel de eveniment.

Totuşi, aceste fenomene sunt atât de rare încât şansa apariţiei unui eveniment nimicitor în următorii 100.000 de ani este efectiv zero. Acelaşi lucru se poate spune şi despre pericolul unei explozii solare atât de puternice încât să distrugă toată infrastructura critică de pe Terra, pentru că ar fi nevoie de explozii de 1000 de ori mai puternice decât cele mai mari văzute vreodată. "Poate Soarele nostru, în starea sa actuală, produce o asemenea explozie, fie chiar şi ocazional? Nu ştim.", spune Mike Hapgood, fizician solar de la Laboratorul Rutherford Appleton din Oxford, Marea Britanie şi manager de proiect la Agenţia Spaţială Europeană pentru Programul Meteo Spaţial. Şi acesta rămâne un scenariu puţin probabil pentru dezastru. Mai rămâne doar vedeta filmelor catastrofă: impactul cu un asteroid.

De data asta ne-ar trebui ceva noroc pentru a evita dezastrul. Spaţiul este plin de resturi stâncoase, care reprezintă o ameninţare ocazională pentru Pământ. Se crede că impactul unui asteroid cu diametrul de 15 km a distrus dinozaurii cu 65 de milioane de ani în urmă. În orice interval de 100000 de ani ne putem aştepta în mod rezonabil la un impact cu un asteroid de 400 de metri, care va provoca daune echivalente cu 10.000 de megatone de TNT. "Nu este suficient pentru a nimici întreaga civilizaţie, dar cu siguranţă ar distruge în întregime o ţară mai mică, aşa cum e Franţa, ", spune fostul astronaut Thomas Jones, unul din liderii Grupului Operativ NASA pentru Apărare Planetară.

Unii ar putea argumenta că fără Franţa ar mai exista puţine speranţe pentru civilizaţie oricum, dar în realitate nu este decât o şansă de 1 la 5 pentru o distrugere totală. "Efectele globale ar putea proveni de la un impact care se întâmplă aproximativ o dată la 500.000 de ani, deci şansele sunt de aproximativ 20 la sută pentru un impact catastrofal, ameninţător pentru întreaga civilizaţie în termen de 100.000 de ani", spune Jones.

Ar trebui să lucrăm probabil la unele măsuri anti-asteroid, dar în fapt, oamenii îngrijoraţi în ce priveşte longevitatea speciei noastre se pot relaxa. Perspectivele din acest punct de vedere sunt pozitive.

 

Viitorul îndepărtat: Cum vom fi?

 

 

Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului Deep future: Why we'll still be here publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Mihaela Gindu

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.