Cum va arata omul viitorului?Nu suntem prea diferiţi faţă de oamenii care populau planeta Pământ în urmă cu 30000 de ani. Oare ingineria genetică ne va transforma în mod semnificativ în viitor? Cum s-ar simţi oare un homo sapiens modern transportat în New York-ul viitorului îndepărtat?

 

 

 

 

Viitorul îndepărtat: De ce vom fi încă aici

 

A fost imaginat un experiment celebru despre răpirea unui om de Cro-Magnon, care e dus la îmbăiat, bărbierit, îmbrăcat într-un costum şi apoi dus în metroul din New York. Ar da de bănuit cuiva?

Probabil că nu. Deşi Cro-Magnon au trăit cu aproximativ 30.000 de ani în urmă, erau din toate punctele de vedere la fel ca oamenii moderni. Din punct de vedere fizic erau probabil un pic mai robuşti, dar comportamental ar fi imposibil de deosebit faţă de noi, cu sau fără efectele miilor de ani de progres tehnologic din vieţile noastre.

Am parcurs, fără îndoială, un drum lung de atunci. Un Cro-Magnon în New York-ul secolului 21 nu va recunoaşte aproape nimic, cu excepţia altor fiinţe umane. Dar creierul lui de om modern s-ar adapta în cele din urmă la uimitorul nostru mediu din zilele noastre, la fel cum a făcut şi băştinaşul din Tierra del Fuego, cunoscut că "Jeremy Button", care s-a acomodat cu Londra victoriană, după ce a fost adus acolo în 1830 de către Robert Fitzroy, căpitanul vasului Beagle.

Acum, întoarceţi acest experiment imaginar cu 180 de grade şi proiectaţi-l în viitorul îndepărtat. Ce s-ar întâmpla dacă un om în viaţă azi ar putea fi teleportat în echivalentul New York-ului de peste 30.000 de ani - sau chiar 100.000 de ani? Chiar dacă ar fi îmbrăcat corespunzător, s-ar potrivi în peisaj?

Imposibil de ghicit, fireşte. Doar pentru că am avut mai mult de 1000 de generaţii de stagnare biologică nu înseamnă că ne putem aştepta la încă multe alte asemenea mii. Dacă am da crezare unora dintre futurologi, vom deveni nişte cyborgi cu implanturi în creier şi nanoboţi alergându-ne prin fluxul sanguin.

 

 

Pe cât de extrem pot suna aceste îmbunătăţiri tehnologice, ele nu vor produce schimbări ereditare în corpurile şi minţile noastre şi nu vor modifica astfel biologia noastră fundamentală. Fiecare generaţie va trebui să decidă dacă doreşte sau nu să devină cyborgi, la fel cum oamenii pot opta azi pentru chirurgia cu laser la ochi. Pentru ca urmaşii noştri să fie radical diferiţi de noi, ar trebui să ne modificăm masiv genomul sau să aşteptăm apariţia unui gen de eveniment care a survenit până acum numai rareori în linia noastră evolutivă.

Una dintre ipotezele formulate pentru a explica evoluţia comportamentală subită către omul modern cu 30.000 până la 40.000 de ani în urmă, este apariţia aleatorie a unei mutaţii genetice benefice, probabil implicată în dezvoltarea limbajului. Aşadar a fost vorba de o mutaţie atât de benefică încât s-a răspândit la toată populaţia. Oamenii care nu ar fi avut-o s-ar fi găsit în imposibilitatea de a concura cu semenii lor mai norocoşi, iar genomul lor mai puţin adaptat ar fi fost aruncat în mormanul de resturi ale evoluţiei (Evolutionary Antropology, vol. 17, p. 267).

Mutaţia "Marelui salt înainte", în cazul în care ar fi existat vreodată, nu va fi probabil identificată, pentru că aceasta a înlocuit complet versiunea genei care a precedat-o. Dar putem vedea semnele unor evoluţii similare, încă incomplete. De exemplu, o mutaţie a unei gene numite microcephalin a apărut cu 14.000 de ani în urmă şi este prezentă azi la 70 la sută din oameni. Pare să fie implicată în dezvoltarea creierului, deşi nu este clar ce trăsătură este vizată, deoarece nu există nici o diferenţă sesizabilă între oameni care o au şi cei la care nu e prezentă.

Deci, este posibil ca urmaşii noştri să evolueze într-o formă similară cu Homo Sapiens de astăzi. O schimbare radicală pare însă a fi foarte îndepărtată.

Desigur, am putea decide în cele din urmă să ne luăm evoluţia în propriile mâini. În principiu, am putea să ne reinventăm evitând uzura morală prin crearea unui nou tip de om, cu care am intra noi înşine în competiţie. Tehnologia cea mai plauzibilă pentru a porni pe acest drum este ingineria genetică, aplicată spermei, ovulelor sau embrionilor în faza incipientă, în scopul determinării unor modificări în genomul lor, care vor fi transmise apoi din generaţie în generaţie. Acest lucru este deja posibil cu tehnologia de azi, şi e prezentat ca o modalitate de elimina bolile genetice, cum e de exemplu fibroza chistică.

Am merge atât de departe încât să ajungem să inserăm trăsături dezirabile în loc să le îndepărtam doar pe cele rele? Chiar dacă tehnic ar fi posibil să facem acest lucru, este îndoielnic că am ajunge la un acord colectiv pentru a face astfel de schimbări la o scară care ar putea modifica cursul evoluţiei noastre - dacă desigur, oamenii deja modificaţi nu ar fi ajuns încă la un nivel atât de înalt încât să ne scoată din competiţie.

Aceste posibilităţi nu pot fi excluse. Desigur, posibilitatea cea mai probabilă este cea în care călătorul nostru prin timp se va regăsi între prieteni, o specie umană, fundamental similară cu noi, dar cu tehnologii mai avansate. În esenţă însă, această specie va fi tot umană.

 

Viitorul îndepărtat: Evoluţia limbajului

 

 

Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului Deep future: What will we be like? publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Mihaela Gindu

Puteți comenta folosind contul de pe site, de FB, Twitter sau Google ori ca vizitator (fără înregistrare). Pt vizitatori comentariile sunt moderate (aprobate de admin).

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Loghează-te ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 



Donează prin PayPal ()


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro