Imaginează-ţi o grădină plină cu flori frumos mirositoare şi cu buruieni. Florile sunt mai multe decât buruienile, însă acestea sunt mai variate. Şi mai există o asimetrie – în timp ce florile au un miros plăcut, buruienile nu sunt doar inodore, ci şi otrăvitoare (ele pot ucide).
Conform unui nou studiu, viaţa este asemănătoare acestei grădini. Evenimentele pozitive sunt mai numeroase decât cele negative, însă cele negative sunt mai variate şi potente. Paul Rozin şi colegii lui spun că limba engleză reflectă această situaţie şi la fel se întâmplă şi cu cel puţin alte douăzeci de limbi.
Echipa lui Rozin a început prin a analiza 100 de milioane de cuvinte din engleza vorbită şi scrisă şi a descoperit că termenii pozitivi sunt mult mai folosiţi decât cei negativi – exact cum te-ai aştepta dacă evenimentele pozitive ar fi mai numeroase (de exemplu, „bine” este menţionat de 795 ori la un milion de cuvinte, în timp ce „rău” doar de 153 de ori).
Mai mult, cercetătorii spun că am şi adoptat un număr de obiceiuri de convenienţă care ilustrează utilizarea frecventă a cuvintelor pozitive în limba noastră (reflectând astfel frecvenţa mai mare a pozitivităţii în lume). De exemplu, cuvintele pozitive tind să fie „nemarcate” – adică exprimarea pozitivă este cea de bază (e.g. „fericit”), în timp ce exprimarea negativă este obţinută prin adăugarea unui prefix negativ (i.e. „nefericit”). Rozin citează încă patru obiceiuri. Iată unul dintre ele: atunci când enunţăm perechi de cuvinte bune şi rele, convenţia este aproape întotdeauna ca cel pozitiv să fie aşezat primul: adică „bine şi rău” sau „fericit şi trist” mai degrabă decât invers.
De cealaltă parte, varietatea mai mare de evenimente negative din lume se reflectă şi ea în utilizarea limbii engleze. De exemplu, multe cuvinte negative nu au opus: „compătimire” (i.e. nu există un cuvânt care să exprime simpatia pentru norocul altuia), „ucigaş” (nu există un cuvânt pentru „dătător de viaţă”), „risc”, „accident” etc.
Pentru a vedea dacă aceste tipare se reflectă şi în alte limbi, echipa lui Rozin a intervievat vorbitorii a douăzeci de limbi (un vorbitor pentru fiecare limbă): mandarină, cantoneză, japoneză, coreeană, vietnameză, tailandeză, tagalog, ibo, arabă, turcă, tamil, hindi, germană, islandeză, suedeză, franceză, portugheză (cea vorbită în Brazilia), spaniolă, rusă, poloneză.
Într-o măsură covârşitoare, tiparele găsite în engleză se aplicau şi acestor limbi. De exemplu, pentru opt adjective de probă, printre care „plăcut”, „murdar”, ”dezgustător” şi „pur”, convenţia a fost în 83.9% din cazuri, din toate cele 20 de limbi, ca termenul pozitiv să fie aşezat primul, alături de opusul său. În mod asemănător, cuvintele negative „compătimire”, „ucigaş”, „risc” şi „accident” nu aveau aproape niciodată un opus.
„Sperăm ca acest studiu să atragă atenţia cercetătorilor care se ocupă de domeniul emoţional asupra unor înclinaţii interesante şi foarte răspândite în utilizarea limbajului”, au spus cercetătorii. „Credem că aceste înclinaţii sunt răspunsuri adaptive la asimetriile prezente în lume, pe măsură ce ea interacţionează cu organismele.”
Textul reprezintă traducerea articolului How language reflects the balance of good and bad in the world, publicat de bps-research-digest.blogspot.com, cu acordul autorului.
Traducerea: Ana Cristina Dumitrache
