Diferenţele între copii sub aspectul capacităţii de autocontrol “prezic” şansele lor în viaţă într-o măsură aproximativ egală cu inteligenţa şi originea socială. Autocontrolul este obiect major de studiu pentru mai multe discipline. Nu şi în România...
Dacă educăm capacitatea de autocontrol în copiii noştri, ei se vor bucura, ca adulţi, de o sănătate mai bună, de mai mulţi bani şi de o securitate socială mai bună.
Autocontrolul şi abordarea de către diverse discipline
Experţii în sănătate au descoperit că un autocontrol scăzut “prezice” moartea timpurie, bolile psihice şi comportamente de risc precum supra-alimentaţia, fumatul, problemele cu alcoolul, sexul neprotejat şi nerespectarea prescripţiilor medicale.
Sociologii au demonstrat legătura între autocontrolul scăzut şi dificultăţile de găsire sau păstrare a unui loc de muncă. Rata criminalităţii este şi ea mai mare în categoriile în care autocontrolul este slab. De asemenea, un autocontrol scăzut conduce la un risc semnificativ mai mare de abandon şcolar, absenteism, sarcini nedorite şi delincvenţă în rândurile adolescenţilor.
Economiştii observă că persoanele cu autocontrol scăzut sunt cele care consumă cel mai mult din rezervele bugetare şi le recomandă politicienilor să promoveze intervenţii sociale focalizate pe creşterea capacităţii de autocontrol, ca o modalitate eficace de a reduce cheltuielile sociale.
Specialiştii în genetică spun că autocontrolul este dependent atât de zestrea genetică, cât şi de condiţiile de mediu şi educaţie, şi se află în căutarea genelor asociate cu autocontrolul.
Cercetătorii în psihologie ne ajută să aflăm cum se dezvoltă autocontrolul în copilărie şi pe întreg cursul vieţii.
Iar neuroştiinţele studiază autocontrolul ca funcţie a cortexului frontal şi ne dezvăluie ce se întâmplă în creierul nostru atunci când acţionăm autocontrolat.
Studiu privind autocontrolul
Studiul despre care vorbesc aici a fost realizat de un grup internaţional de cercetători, afiliaţi la instituţii de profil din SUA, Canada, Anglia şi Noua Zeelandă.
1000 de persoane născute în Noua Zeelandă în 1972 şi 1973 au fost urmărite longitudinal, de la naştere până la 32 de ani.
Persoanele care au dovedit cel mai bun autocontrol în copilăria mică (vârstele preşcolară şi şcolară) s-au bucurat, ca adulţi, de o sănătate semnificativ mai bună, venituri mai mari şi o securitate socială mai bună.
Persoanele care au probat un autocontrol scăzut în copilăria mică s-au confruntat cu semnificativ mai multe probleme la vârsta adultă: mai multe probleme de sănătate; mai multe probleme cu dependenţa de substanţe diverse (alcool, droguri); mai multe probleme cu justiţia; mai multe dificultăţi financiare; risc mai mare de a da naştere unor copii fără a avea o relaţie stabilă cu partenerul.
Cercetătorii susţin că o focalizare a programelor educative pe dezvoltarea autocontrolului, îndeosebi în copilărie şi adolescenţă, ar conduce nu doar la câştiguri individuale, ci şi la costuri sociale mai mici şi o siguranţă publică mai mare:
“This coincidence of low self-control with poor outcomes bolsters the rationale for opt-out programs by demonstrating that the segment of the adult population that is most inclined to avoid the effortful planning necessary to opt out of default programs (i.e., individuals with the lowest self-control) is the same segment of the adult population that accounts for excess costs to society in health care, financial dependency, and crime. (…) Interventions addressing self-control might reduce a panoply of societal costs, save taxpayers money, and promote prosperity.”
***
În esenţă, autocontrolul este definit prin:
- faptul de a acţiona conştient (conscientiousnes versus impulsivity);
- faptul de a lua în calcul cât mai multe consecinţe atunci când cineva ia decizia de a face sau a spune ceva;
- faptul de a face şi lucruri care nu îţi plac, dar aduc consecinţe pozitive;
- faptul de a amâna plăcerile sau a renunţa la unele dintre ele;
- putere a voinţei;
- autodisciplină;
- perseverenţă.
Poţi deduce de aici strategii pe care să le urmezi pentru a dezvolta autocontrolul în comportamentul copiilor tăi.
Nu uita însă: pentru a educa orice comportament la copiii, ai nevoie să dezvolţi simultan acelaşi comportament la tine !
Altfel, nu le dai copiilor şanse reale şi te îmbeţi cu iluzii !!!
Cum să înţeleagă el (copilul) că e bine să se abţină de la a mânca atât de mult sau atâtea alimente nesănătoase, să-şi amâne plăcerile sau să renunţe la cele care fac rău, atunci când vede că tu nu te abţii, de exemplu, de la a fuma, ori a sta continuu cu ochii pe un ecran (televizor, computer, telefon)?
Cum să înţeleagă el că e bine să se gândească la consecinţele acţiunii, atunci când vede că tu îl întrerupi când vrea să-ţi spună ceva, ori strigi la el când face ceva – ţi-ai dat timp să gândeşti care vor fi consecinţele?
Cum să înţeleagă el că e bine să înveţe sau să facă mişcare chiar şi când nu-i place, dacă vede / aude că tu nu faci una sau alta pentru că nu-ţi place sau nu ai chef?
Copiii copiază nu neapărat un comportament efectiv, concret, ci PRINCIPIUL, patternul comportamentului parental – pe care îl extind apoi la activităţile lor specifice!
Iar autocontrolul este unul dintre principiile de comportament care se învaţă cel mai puţin în România!
Bibliografie:
Un studiu ştiinţific: Terrie E. Moffitt, Louise Arseneault , Daniel Belsky , Nigel Dickson , Robert J. Hancox, HonaLee Harrington, Renate Houts, Richie Poulton, Brent W. Roberts, Stephen Ross, Malcolm R. Sears, W. Murray Thomsong, and Avshalom Caspi (2011), A gradient of childhood self-control predicts health, wealth, and public safety. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America (PNAS), pnas.org/2011/01/20/1010076108.full.pdf+html
Un articol de popularizare: npr.org/for-kids-self-control-factors-into-future-success
Blogul autoarei poate fi accesat la adresa ElisabetaStănciulescu.ro.
