„Unele preocupări sunt mult mai plictisitoare din interior. Chiar și pirateria, se spune”, afirmă Nassim Taleb.
În original: „Some pursuits are much duller from the inside. Even piracy, they say”.
Ok, ideea nu mi s-a părut neapărat profundă, dar cred că, prin generalizare, devine mai interesantă și mai relevantă.
Maxima ar putea fi de interes, cred, în special pentru cei tineri, care confundă episoade care concentrează părți rare sau chiar inexistente ale unei meserii cu meseria în sine.
De pildă, unii tineri sunt interesați să devină polițiști, procurori sau judecători pentru a rezolva crime complicate ca-n filme. Doar că realitatea arată diferite: cele mai multe crime nu prezintă niciun mister...
La fel, se pare, și în ce privește lumea serviciilor secrete, multe mărturii publice ale celor care-au lucrat în acestea indicând către o activitate de rutină deloc spectaculoasă, în orice caz, fără nicio legătură cu ce se întâmplă în filmele cu agentul 007.
Chiar și pirateria, pentru a reveni la maxima lui Taleb, trebuie să fi fost o activitate, în cea mai mare parte, plictisitoare, repetitivă. În niciun caz pirații nu jefuiau și nu erau în angajați în lupte spectaculoase de dimineața până seara. Probabil că de multe ori navigau cu lunile în identificare unei prăzi, între timp, așteptând, trecând prin boli, mâncând alimente de proastă calitate șamd.
Dar să extindem un pic orizontul: luați imaginile spectaculoase din țara X sau Y pe baza cărora mulți își stabilesc itinerarul pe timpul concediului. Pe lângă faptul că de multe ori imaginile nu reflectă ce găsești pe teren, pentru că sunt modificate de profesioniști, experiența nemijlocită a locului diferă fundamental de așteptări. De ce? Pentru că multe locuri, în imagini, par paradisul pe Pământ, dar, trăind acolo, te lovești de monotonie, de faptul că pare că nimic nu se întâmplă acolo, de plictiseală. Pentru o vacanță de câteva zile, sigur, poate fi spectaculos, dar pentru a trăi o viață, s-ar putea să fie prea mult pentru mulți. Peisajele frumoase pot fi apreciate de ochii turistului sau ai fotografului profesionist, dar nu de ai locuitorului din zonă, pentru care acestea sunt plictisitoare (doar le vede în fiecare zi), fără energie, fără inspirație.
De aici și paradoxul orășeanului modern, care, în oraș, se plânge mereu de zgomot, poluare, agitație, trafic șamd, dar odată aflat într-o zonă în care nu se întâmplă nimic (un paradis terestru de la capătul lumii), îl apucă dorul de agitația și oportunitățile orașului.
Maxima este din cartea Patul lui Procust, de N. N. Taleb.
