Filozoful german de origine coreeană Byung-Chul Han a publicat la finalul anului trecut o nouă carte, „In praise of the Earth”, titlul în engleză. Mai jos găsiți o recenzie a acesteia.
Pe scientia.ro găsiți și principalele idei din cartea care l-a făcut faimos pe Han, „Societatea oboselii”.
Cicero, stoicul roman, i-a scris odată prietenului său Varro, în așteptarea unei vizite la casa acestuia: „Dacă ai o grădină în biblioteca ta, vom avea tot ce ne dorim”. Aceeași dorință pentru cărți bune și frumusețe naturală se află în centrul cărții lui Byung-Chul Han, „In Praise of the Earth” („În lauda Pământului”), în care el reflectează asupra grădinăritului ca formă de meditație filosofică.
Născut în Coreea de Sud și stabilit în Germania, Han a ajuns în ultimii zece ani o figură proeminentă a filosofiei printr-o serie de lucrări scurte, accesibile, dar pătrunzătoare, care critică valorile ce guvernează societatea capitalistă contemporană.
Han analizează preocupări contemporane precum epuizarea psihică (burnout), pierderea atenției și supraîncărcarea informațională, apelând la gânditori precum Hegel, Marx și Nietzsche pentru a diagnostica efectele capitalismului digital.
Pe lângă acești gânditori europeni canonici, el examinează ideile unor filosofi și poeți orientali precum Lao Zi și Bashō. De altfel, el a scris cărți despre budismul Zen și despre ideea chineză de shanzhai sau „decreație”, care perturbă ierarhia obișnuită dintre real și fals.
Han este un gânditor rar, capabil să facă idei complexe captivante fără a pierde nimic din acuitatea lor intelectuală. El scrie volume subțiri, ușor de purtat în buzunarul hainei, care abundă în diagnostice incisive ale maladiilor contemporane, propunând în același timp noi moduri de a trăi.
În „Societatea oboselii”, de exemplu, Han critică efectele a ceea ce el numește „societatea performanței”, în care eficiența și impulsul neobosit către auto-optimizare duc la sentimente de disperare, singurătate și epuizare. Împotriva curentului manualelor de dezvoltare personală axate pe pozitivitate și succes, el sugerează că „odihna și contemplarea sunt acte de rezistență împotriva unei lumi care cere productivitate constantă. În pauză ne recâștigăm umanitatea”.
„In Praise of the Earth” sugerează că practica modestă a grădinăritului poate oferi un exemplu al acestui tip de rezistență. În timp ce reflectează asupra implicațiilor mai profunde ale grădinăritului și gândirii, cartea lui Han este totodată practică și personală. Ea este deopotrivă un tratat filosofic despre grădinărit și un jurnal al experiențelor sale de îngrijire a propriului său Bi-Won, termen coreean pentru „grădină secretă”, din Berlin, pe parcursul a trei ani.
Han descrie grădinăritul ca pe o formă de „meditație tăcută, o zăbovire în liniște”. Cultivarea plantelor, sugerează el, poate transforma relația noastră cu timpul. „De când am început să lucrez în grădina mea”, scrie el, „experimentez timpul diferit. El trece mult mai încet. Se dilată. Timpul până la primăvara următoare pare o eternitate”.
Acest nou simț al timpului nu este acordat doar schimbării anotimpurilor, ci și creșterii plantelor și florilor pe care le îngrijește. „Fiecare plantă are timpul ei propriu”, observă el. „În grădină, multe astfel de timpuri se suprapun. Brândușa de toamnă și brândușa de primăvară au un simț al timpului complet diferit”.
Această conștientizare a suprapunerii diferitelor scheme temporale îl determină pe Han să reflecteze asupra a ceea ce el numește „timpul celuilalt”, care solicită un răspuns etic de grijă și preocupare. Acest timp al celuilalt nu este legat de dobândire sau dominație, ci înflorește printr-un act reciproc de cultivare.
Pentru Han, timpul grădinii este fundamental diferit de timpul capitalismului digital, care este caracterizat de viteză, distragere și exploatare. „Digitalizarea intensifică zgomotul comunicării”.
În contrast, „grădina este un loc extatic al zăbovirii”.
Limbajul florilor
Ca grădinar, Han este fascinat de numele plantelor. Multe dintre capitolele scurte ale cărții poartă numele celor pe care le cultivă: mâțișori de salcie, forsiția albă, anemone… Aceste nume provoacă reflecție: „De când m-am apucat de grădinărit, încerc să rețin cât mai multe nume de flori”.
Reflectând asupra acestor nume, Han începe să dezvolte idei noi. El observă că astilbele sunt numite în germană Prachtspiere, ceea ce se traduce prin „așchii splendide”. Spier înseamnă „vârf mic și delicat”. El notează: „Fără grădina mea, nu aș fi întâlnit niciodată acest cuvânt […] Astfel de cuvinte îmi lărgesc lumea”.
Lumea lui se lărgește, de asemenea, pe măsură ce atenția lui se mută de la limbaj la natură în sens mai larg și începe să observe viața vegetală peste tot în jurul său, în Berlin.
Înainte de grădinărit, scrie el, „eram într-un fel indiferent nu doar față de mâțișorii de salcie, ci față de toate plantele. Astăzi văd acea indiferență de odinioară ca pe o orbire stânjenitoare”. Grădinăritul ne deschide ochii către mișcarea frunzelor și urechile către zumzetul insectelor.
Această reflecție este completată de desenele botanice ale Isabellei Gresser, inserate în întreaga carte. Desenele delicate, realizate în linie albă pe hârtie neagră, sunt însoțite de numele botanice ale florilor respective, permițând cititorului să zăbovească.
Cântec de laudă
Trecerea de la particular la universal este unul dintre marile puncte forte ale cărții. Problema practică de a menține o camelie în viață într-o noapte cu zăpadă provoacă o reflecție asupra grijii, în timp ce așteptarea înfloririi unei condimente japoneze (Japanese allspice) declanșează o contemplare asupra naturii speranței. „A spera este modul temporal al grădinarului”, scrie Han.
Acordând atenție celui mai mic boboc al unei flori, Han crede că putem începe să dezvoltăm o „conștiință planetară”. Această conștiință este însoțită de „o profundă reverență față de Pământ”.
Această reverență este, la rândul ei, completată de una dintre cele mai vechi senzații filosofice – aceea a mirării – pe care Platon o descria ca fiind sentimentul care dă naștere filosofiei.
În acest spirit, Han scrie: „Ar trebui să învățăm din nou să ne mirăm de Pământ […] În grădină experimentez că Pământul este magic, enigmatic și misterios. În clipa în care îl tratezi ca pe o resursă de exploatat, l-ai și distrus”.
Cartea lui Han face parte dintr-o lungă tradiție de reflecții filosofice asupra artei grădinăritului.
Discipolii filosofului grec antic Epicur au format o comunitate numită „Grădina”, unde practicau filosofia printre copaci și flori. Cărturarii chinezi găseau alinare în grădini ornamentale concepute pentru a reflecta principii taoiste precum unitatea contrariilor.
Cartea se înscrie, de asemenea, într-un val recent de lucrări în care gânditori contemporani reflectează asupra semnificației filosofice a grădinilor. De exemplu, The Kingdom and the Garden („Împărăția și grădina”, 2019) a gânditorului italian Giorgio Agamben luminează relația dintre reflecțiile teologice asupra grădinii biblice a Edenului și teoriile politice ale eliberării.
„In Praise of the Earth” este un cântec filosofic de laudă, care găsește, în cea mai delicată floare, un apel puternic la grijă. „Înflorirea este extaz”, scrie Han, iar lectura acestei cărți este, la rândul ei, o experiență extatică.
Traducere după ‘A lingering in stillness’: philosopher Byung-Chul Han on the radical power of gardening de Thomas Moran, lector, Departamentul de engleză, scriere creativă și film, Adelaide University.
