Nassim Taleb spune că „Vei fi civilizat în ziua în care petreci o lungă perioadă nefăcând nimic, neînvățând nimic și neîmbunătățind nimic, fără a simți nici cea mai mică urmă de vină”. Sună provocator. Dar ce vrea să spună?
În original: „You will be civilized on the day you can spend a long period doing nothing, learning nothing, and improving nothing, without feeling the slightest amount of guilt”.
În esență, Taleb vorbește despre libertatea interioară, despre maturitate psihologică și independență față de presiunile culturale moderne. Cum afirmă un alt gânditor contemporan, Byung-Chul Han, trăim într-o societate a oboselii, în care am trecut de la o societate bazată pe interdicții la una bazată pe posibilități, omul devenind propriul său stăpân, stabilindu-și singur limitele, automotivându-se, auto-pedepsindu-se, în final ajungând la o stare de epuizare profundă.
Trăim așadar într-o cultură care glorifică productivitatea, „dezvoltarea personală” și eficiența continuă. A te odihni sau a nu face nimic este adesea perceput ca lene sau risipă de timp (procrastinare!).
Taleb afirmă însă că o persoană cu adevărat „civilizată” este aceea care nu se simte vinovată atunci când nu este productivă. „Spiritul rafinat” constă în capacitatea de a fi împăcat cu sine chiar și în inactivitate totală – fără presiunea de a învăța ceva, de a te „îmbunătăți” sau de a face ceva „util”. Această stare presupune o formă de libertate interioară și de detașare de ideologia performanței moderne, de ritmul și valorile societății curente.
Mi s-a părut curioasă utilizarea termenului „civilizat”. De ce „civilizat”? Nu pare să se potrivească foarte bine în context. Probabil că dacă aș fi inventat eu această maximă aș fi spus: „omul superior” sau ceva asemănător. Dar Taleb alege „civilizat”... Sunt convins că a avut un motiv bun.
Desigur, nu poate fi vorba despre sensul comun al termenului „civilizat”, de cel de „bine-crescut” sau „adecvat socialmente”.
Cred că Taleb folosește termenul „civilizat” în contrapondere cu așteptarea tradițională conform căreia a fi civilizat înseamnă a fi disciplinat, permanent ocupat cu „progresul personal”.
„Civilizat” este folosit, cred, pentru a desemna un individ care este suficient de matur, de împăcat cu sine și de liber încât să nu fie dominat de impulsul de a se „justifica” prin acțiune constantă și care evită să fie sclavul nevoii de validare continue.
Maxima este din cartea Patul lui Procust, de N. N. Taleb.
