Actul gândirii constă, în esență, în așteptarea gândurilor să apară. Aici nu vorbesc despre reproducerea a ceea ce știi (deși și aici avem emoții), ci de producerea a ceea ce nu știi (încă). Așadar, vorbesc despre gândirea pură, când gândul vine și este imposibil de prezis cum va arăta.
Complet neexplorat de știință acest fenomen, căci este imposibil, dar tulburător: șiruri întregi de gânduri apar cumva instantaneu, iar tu, cel care le gândești, nu ai niciun control (ci doar iluzia controlului). De exemplu, habar nu am avut cum vor arăta aceste două paragrafe, ce cuvinte îl vor umple și ce idei îl vor popula, cu excepția faptului că aveam o intuiție vagă, nearticulată încă: faptul că gândul se naște în mod misterios. Iar în final ți-l asumi; gândul e al tău, deși nu știi prea multe despre facerea lui...
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
Pentru vechii egipteni, în corp existau trei entități: ka, ba și akh. Ba era ceva apropiat de ceea înțelegem azi prin „suflet” și era reprezentat printr-o pasăre cu cap de om.
Limbajul poate lămuri, clarifica, dar poate și crea confuzie ori dezinforma. Evoluția mentalităților, progresul științific și tehnologic au dus și la modificări lingvistice de substanță. Mulți termeni care odată aveau o semnificație, chiar dacă nu reflectau nimic real, au rămas în limbajul curent, dar ei nu mai indică nimic.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
Cred că impresia unora, care poate fi bine sprijinită teoretic, că trăim într-o simulare computerizată derulată și controlată de o civilizație avansată are la bază faptul că mintea umană (capacitățile noastre cognitive) are anumite limite naturale, care reflectă evoluția noastră ca specie și care stabilesc „zona” în care mintea umană poate opera cu eficiență.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
Dacă viața a apărut pe Terra, atunci trebuie să fi apărut și pe alte planete, cu condiții similare. Dar cum am comunica noi cu extratereștrii dacă i-am întâlni? Să nu uităm că nu putem comunica nici cu specii inteligente de pe Terra, pe care le studiem de zeci de ani, cum ar fi maimuțele superioare ori delfinii.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
• Nu ai cum ști, dar este posibil ca într-un târâm pre-viață să fi fost întrebat, înainte să te întrupezi în cel care te-ai fost la naștere: „Prietene, ai șansa unică să trăiești o viață pe Pământ. Nu-ți pot spune cum va fi viața ta, rea sau bună. Dacă spui „da”, te vei naște și vei trăi, dar nu vei ști că am avut această discuție. Ce alegi? Te bagi sau nu?”? Ce ai alege? Probabil că ai spune „sigur!”. De ce nu? Ar părea amuzant. E ca și când ți-ai da acordul pentru a fi un actor într-o piesă de teatru, în care-ți joci propriul rol.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
Un lucru ce mă scoate din sărite este lamentația periodică în care se angajează jurnaliști ori blogări de ocazie cu privire la cât de puțin citesc românii. Că cică alții din alte țări citesc mai multe cărți și, e clar, ăia sunt mai deștepți și de aia au mai mulți kilometri de autostrăzi. Să citim și noi mai multe cărți și se vor rezolva toate problemele nației.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
Ce înseamnă să bârfești? Să vorbești de rău despre altcineva în absența acestuia. Așa că, privind de departe, bârfa e un lucru rău, condamnabil. Dar cred că sunt câteva aspecte utile, de regulă uitate de cei care critică bârfa. Bârfa este utilă în fortificarea legăturilor dintre membrii grupului și a stimei de sine.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
Paradoxul lui Zenon: Ahile şi broasca ţestoasă.
Nu știu niciun jurnalist de știință autentic în presa generalistă de la noi. Cei care scriu despre știință, de regulă traduc (ceea ce este meritoriu), dar nu înțeleg. C. T. Popescu este un caz aparte, în sensul că acesta se străduiește să înțeleagă când vorbește despre lucruri care țin de știință. La un moment dat, de exemplu, acesta scrie despre concepte complexe, precum „universul observabil”, „materia întunecată și energia întunecată” și vidul din interiorul atomului. Am scris un articol în care am explicat ce a înțeles corect și ce nu.
Recent „gazetarul” (cum vrea să fie numit, pentru a se delimita de jurnaliștii de tip nou, cu care nu vrea să fie asociat) spune că a rezolvat „paradoxul lui Zenon”. E o afirmație îndrăzneață, căci paradoxul a dat bătăi de cap multor mari gânditori de-a lungul timpului, așa că merită să urmărim firul gândirii acestuia.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
Știința nu va descifra toate misterele lumii, printre alte motive, pentru că omul nu este în stare să opereze cu anumite concepte, pe care le vom detalia mai jos ori pe care le-am detaliat în alte articole (și am pus linkuri către ele mai jos). Ideea centrală a acestui articol este următoarea: există o incapacitatea fundamentală a omului de a înțelege anumite concepte, esențiale pentru înțelegerea lumii, care îl condamnă pentru totdeauna la o explicare parțială a lumii, oricât ar progresa de-a lungul evoluției sale.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
• Am avut un vis în care conversam cu un tânăr necunoscut. O discuție densă, cum destul de rar am în „realitate”. L-am întrebat la un moment dat ceva despre viitorul meu, nu are importanță ce. Nu a apucat să-mi răspundă, pentru că un zgomot m-a trezit. Dar mă gândesc acum: cine îmi răspundea, în fapt?
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
Imaginează-ți că trăiești în anul 1500 și găsești întâmplător un aparat radio care rulează muzica timpului tău. Îi iei pe cei mai buni meșteșugari care există și încercați să găsiți muzica în aparat. Veți găsi, probabil, după câteva sute de ani de cercetări, un semnal electric în componentele radioului, dar sursa acestui semnal ar rămâne un mister, cu excepția situației în care înțelegi conceptul de unde electromagnetice și pe cel de antenă. Dacă și în cazul creierului vorbim despre un dispozitiv asemănător? Puțin probabil? Iată câteva argumente.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
Nici știința, nici religia, nici vreo altă modalitate de cunoaștere nu va răspunde unor întrebări fundamentale ale omului. Iar imposibilitatea cunoașterii răspunsurilor la aceste întrebări nu ne lasă nicio altă opțiune rațională decât aceea de a fi agnostici.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
• Creierul nostru are o preferință pentru control și certitudine. De aceea ne simțim mai confortabil atunci când semafoarele au cronometru, când există butoane pentru culoarea verde (chiar dacă multe sunt false...) la trecerile de pietoni, când aplicația de taxi ne spune câte minute mai sunt până vine taxiul, când panoul de afișare din metrou (și din stația de autobuz, prin unele locuri...) ne spune cât mai durează până vine următorul tren / autobuz. Până și ambuteiajele pe Valea Prahovei sunt mai tolerabile, dacă ne spune aplicația de navigație prin satelit durata acestora.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
Este universul nostru infinit? Există vreun mod de a stabili asta în mod definitiv? Pare că subiectul este încă motiv de confuzie printre oamenii de știință, dar e foarte posibil ca motivul confuziei să nu fie de natură științifică.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
Cu cât ești mai departe de domeniul psihologiei, cu atât domeniul pare mai misterios și mai influent. Cu cât ești mai aproape, cu atât magia se transformă în... probabilități și confuzie.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
