Una dintre obiecţiile la teoria lui Charles Darwin a fost lipsa de "forme tranziţionale" din arhiva fosiliferă – forme ce ilustrează evoluţia în acţiune, de la un grup major de vieţuitoare la altul. Realitatea e însă cu totul alta. Iată câteva exemple în continuare.
15 dovezi ale evoluţiei speciilor (2)
Originea penelor
La mai puţin de un an de la publicarea „Originii speciilor”, o pană izolată a fost descoperită în calcarele litografice datând din Jurasicul târziu (cu o vechime de aproximativ 150 de milioane de ani), în Solnhofen, Bavaria, urmată în 1861 de prima fosilă a unui arheopterix, o creatură cu multe caracteristici primitive, de reptilă, cum ar fi dinţii şi o coadă lungă şi osoasă – dar cu aripi şi pene bune pentru a zbura, la fel ca o pasăre.
Cu toate că arheopterixul este considerat în mod obişnuit drept cea mai veche pasăre cunoscută, mulţi sunt de părere că acesta ar trebui considerat mai degrabă un dinozaur, cu toate că are pene. Thomas Henry Huxley, colegul şi prietenul lui Darwin, a pus în vedere posibila legătură evolutivă dintre dinozauri şi păsări, iar paleontologii au speculat, destul de fantezist la acea vreme, că într-o bună zi ar putea fi descoperiţi dinozauri cu pene.
Arheopterix, cea mai veche pasăre fosilă, descoperită în premieră în 1861, pe teritoriul Germaniei.
Credit imagine: http://www.fossilmuseum.net/
În anii 1980, straturi de la începutul perioadei cretacice (cu aproximativ 125 de milioane de ani în urmă) din provincia Liaoning din nordul Chinei au venit să justifice aceste speculaţii în cel mai dramatic mod, prin descoperirea din abundenţă a păsărilor primitive – alături de dinozauri cu pene. Începând cu descoperirea unui mic teropod Sinosauropteryx de către Pei-ji Chen şi colegii săi de la Institutul de Geologie şi Paleontologie din Nanjing, China, o varietate de forme îmbrăcate în pene au fost găsite. Mulţi dintre aceşti dinozauri cu pene nu ar fi putut zbura, dovedind că la început apariţia penelor a avut alte motive decât zborul, posibil manifestarea sexuală sau izolarea termică. În 2008, Fucheng Zhang şi colegii săi de la Academia Chineză de Ştiinţe din Beijing au anunţat descoperirea bizarei creaturi numite Epidexipteryx, un dinozaur de mici dimensiuni învelit în penaj pufos, care avea 4 pene lungi în zona cozii. Paleontologii încep să creadă că speculaţiile lor nu au fost chiar atât de neobişnuite, penele fiind într-adevăr destul de comune la dinozauri.
Descoperirea dinozaurilor cu pene, pe lângă faptul că a venit în sprijinul ideii formelor tranziţionale, a arătat şi că evoluţia are capacitatea de a veni cu o varietate impresionantă de soluţii, chiar şi atunci când nouă nici nu ne trece prin cap că am avea probleme. Zborul se poate să nu fi fost decât o oportunitate suplimentară care li s-a ivit creaturilor deja învelite cu pene.
Bibliografie:
Chen P.-J., Dong Z.-M., Zhen S.-N, Nature 391, 147-152 (1998)
Zhang F., Zhou Z., Xu X., Wang X., Sullivan C., Nature 455, 1105-1108 (2008)
Resurse suplimentare:
Gee H., (ed.) Rise of the Dragon (Univ. Chicago Press, 2001)
Chiappe L., Glorified Dinosaurs (Wiley-Liss, 2007)
Gee H., Rey L.V., A Field Guide to Dinosaurs (Barron’s Educational, 2003)
15 dovezi ale evoluţiei speciilor (4)
Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului "15 evolutionary gems" pus la dispoziţie online de prestigioasa revistă Nature celor care doresc să evidenţieze soliditatea teoriei evoluţiei prin selecţie naturală.
Traducător: Diana Basaca.{jcomments on}
