Animalele care ne sunt cele mai familiare sunt patrupedele - ele sunt vertebrate (au coloană vertebrală) şi trăiesc pe uscat. Prin prisma evoluţiei însă, tetrapodele sunt doar o ramură din familia peştilor, fiind o categorie de vieţuitoare adaptate vieţii pe uscat.
15 dovezi ale evoluţiei speciilor (1)
Din apă pe uscat
În această categorie de vieţuitoare, a tetrapodelor, sunt incluşi oamenii, majoritatea animalelor domestice şi a celor sălbatice pe care orice copil le-ar recunoaşte: mamiferele, păsările, amfibienii şi reptilele. Marea majoritate a vertebratelor, însă, nu sunt patrupedele, ci peştii. De fapt, există mai multe feluri de peşti decât toate speciile de patrupede combinate. Într-adevăr, privind prin prisma evoluţiei, patrupedele sunt doar o ramură din familia peştilor, membri ce întâmplător sunt adaptaţi vieţii pe uscat.
Prima migraţie din apă spre uscat a avut loc acum mai bine de 360 de milioane de ani. A fost una din cele mai solicitante deplasări făcute vreodată în istoria vieţii. Cum a avut loc transformarea aripioarelor în membre? Şi cum au făcut faţă creaturile tranziţionale formidabilelor cerinţe ale traiului pe uscat, de la un mediu deshidratat la povara apăsătoare a gravitaţiei?
A existat ideea că primele vieţuitoare de pe uscat au fost peşti împotmoliţi ce au evoluat pentru a petrece din ce în ce mai mult timp pe uscat şi care se întorceau apoi în apă pentru a se reproduce. În ultimii 20 de ani, paleontologii au găsit fosile ce au răsturnat teoria. Primele tetrapode, ca Acanthostega din estul Groenlandei din urmă cu 365 de milioane de ani, aveau membre pe deplin formate, cu degete, dar şi branhii interne ce ar fi dispărut repede în prezenţa aerului. Peştii şi-au dezvoltat membre cu mult înainte de a veni pe uscat. Primele tetrapode s-au dezvoltat în mare parte în mediul acvatic. Venirea pe uscat pare să fi fost ultima etapă.
Cercetătorii cred că strămoşii patrupedelor sunt creaturile numite elpistostegide. Aceşti peşti carnivori foarte mari, ce trăiau la mică adâncime, ar fi arătat şi s-ar fi comportat asemănător aligatorilor sau salamandrelor uriaşe. Aspectul lor era semănător patrupedelor în multe privinţe, cu excepţia faptului că aveau încă aripioare. Până de curând, elpistostegidele erau cunoscute doar pe baza unor mici fragmente de fosile nu foarte bine conservate, fiind greu să se obţină o imagine completă despre cum arătau.
În ultimii ani, câteva descoperiri din Ellesmere Island, regiunea Nunavut, în nordul Canadei, au schimbat situaţia. În 2006, Edward Daeschler şi colegii lui au descris fosile incredibil de bine păstrate aparţinând unui elpistostegid cunoscut sub numele de Tiktaalik, date ce ne permit să construim o imagine destul de clară a unui prădător acvatic ce are câteva lucruri în comun cu tetrapodele - de la gâtul flexibil la structura aripioarelor înotătoare foarte asemănătoare membrelor.
Tiktaalik şi situl descoperirii resturilor fosile
Credit: http://evolution.berkeley.edu/
Descoperirea şi analiza foarte atentă a Tiktaalik-ului lămureşte etapa de dinaintea evoluţiei patrupedelor şi arată cum arhiva fosiliferă ne poate rezerva surprize, deşi unele care sunt cu totul compatibile cu gândirea evoluţionistă.
15 dovezi ale evoluţiei speciilor (3)
Bibliografie:
Daeschler E.B., Shubin N.H., Jenkins F.A., Nature 440, 757-763 (2006)
Shubin N.H., Daeschler E.B., Jenkins F.A., Nature 440, 764-771 (2006)
Resurse suplimentare:
Ahlberg P.E., Clack J.A., Nature 440, 747-749 (2006)
Clack J., Gaining Ground (Indiana Univ. Press, 2002)
Shubin N., Your Inner Fish (Allen Lane, 2008)
Gee H., Deep Time (Fourth Estate, 2000)
Pagina web Tiktaalik
http://tiktaalik.uchicago.edu
Situri web ale autorilor:
Edward Daeschler: http://www.ansp.org/research/biodiv/vert_paleo/staff.php
Neil Shubin: http://pondside.uchicago.edu/oba/faculty/shubin_n.html
Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului "15 evolutionary gems" pus la dispoziţie online de prestigioasa revistă Nature celor care doresc să evidenţieze soliditatea teoriei evoluţiei prin selecţia naturală.
Traducător: Diana Basaca.{jcomments on}
