Activitatea fizică (exercițiul fizic sau sportul) nu ajută la controlul greutății corporale

Activitatea fizică nu duce la un consum total de energie zilnică superior și nu ajută la controlul greutății corporale.

Aceasta este, într-adevăr, o descoperire surprinzătoare, dar bine documentată științific. În același timp, este bine camuflată în articolele care vorbesc despre efectele exercițiului fizic asupra organismului uman, căci aproape nimeni nu vorbește despre ea.

De când cu diversele dispozitive electronice care monitorizează diverși parametri organici, contorizarea numărul zilnic de pași și a numărului de calorii consumate, printre altele, a devenit rutină pentru mulți.

Dar așteptările noastre sunt că dacă, de pildă, ai consumat 450 de calorii făcând circa 10 mii de pași, aceste calorii se adaugă la rata metabolică bazală (rata metabolică bazală indică numărul de calorii utilizate pentru funcționarea corpului aflat în stare de repaus).

Constarea stupefiantă a cercetătorilor este că, în fapt, organismul are un mecanism de compensare, astfel că (aproape) indiferent de cantitatea de activitate fizică dintr-o zi, consumul energetic al corpului rămâne (aproximativ) același.

Recunosc, atunci când am început să citesc despre acest subiect, am fost destul de sceptic, pentru că, pe de-o parte, din toată părțile, surse autorizate, auzim despre rolul important al activității fizice în controlul greutății corporale, iar pe de altă parte pare că nu are sens să spui că dacă „arzi” calorii suplimentare, prin sport ori alte activități, acest lucru nu contează în economia energetică a organismului. Și totuși așa stau lucrurile. Iar, în fapt, la o analiză mai atentă, are o logică evolutivă, pe care o vom detalia mai jos.

Ceea ce, în esență, în ce privește controlul greutății corporale, ne aduce la concluzia pe care o știam deja: creșterea/ scăderea în greutate depinde de cantitatea de calorii consumate. Ceea ce nu înseamnă că activitatea fizică nu este importantă pentru sănătate. Este, și cu cât avansăm în vârstă, cu atât mai importantă, atât sub aspectul prevenirii apariției bolilor cronice, cât și al speranței de viață.

Iată cum am aflat că activitatea fizică nu ajută la pierderea în greutate.

Herman Pontzer și tribul Hadza

Herman Pontzer este profesor de antropologie evoluționistă la Universitatea Duke. Acesta s-a mutat în Africa pentru o vreme pentru a studia diferențele de consum caloric dintre o populație de vânători-culegători, tribul Hadza (nordul Tanzaniei), agricultori și cei care lucrează în birouri (sedentari).

Populația Hadza își procură hrana în special vânând cu arcuri și mici topoare și prin recoltarea de miere de albine sălbatice (de către bărbați), precum și prin colectarea de plante (de către femei). Este, așadar, implicată constant în activitate fizică.

Pentru a culege date precise cu privire la activitatea fizică a membrilor tribului Hadza și la consumul de energie zilnic, cercetătorii le-au atașat primilor dispozitive GPS (pentru a cunoaște precis distanța parcursă) și au folosit sisteme de respirometrie portabile, precum și metoda apei dublu-etichetate - pentru a măsura consumul caloric.

Metoda apei dublu-etichetate se bazează pe ipoteza că după introducerea unei doze de apă dublu marcată, ²H₂¹⁸O, cei doi izotopi se echilibrează cu apa din corp și apoi sunt eliminați diferit din organism. Deuteriul (²H) părăsește organismul sub formă de apă, în timp ce ¹⁸O sub formă de apă (H₂O) și dioxid de carbon (CO₂). Prin urmare, producția de CO₂ poate fi calculată prin scăderea ²H din ¹⁸O eliminați din corp.
În practică, metoda constă în administrarea unei doze de apă dublu-etichetată, apoi măsurarea ratelor de eliminare a deuteriului și oxigenului-18 în timp (prin prelevarea regulată a concentrațiilor izotopi din apa corpului, prin probe de salivă, urină sau sânge). Sunt necesare cel puțin două probe: una inițială (după ce izotopii au ajuns la echilibru în organism) și o a doua probă ceva mai târziu. Timpul dintre aceste probe depinde de mărimea animalului. La animalele mici, perioada poate fi de până la 24 de ore; la animalele mai mari (cum ar fi adulții din specia noastră), perioada poate fi de până la 14 zile.

Constatările studiului au fost complet surprinzătoare în raport cu așteptările cercetătorilor: numărul de calorii „arse” de adulții tribului Hadza era similar cu cel măsurat la populația europeană și nord-americană, deși nivelul activității fizice era superior în cazul primilor.

Concluzia lui Pontzer este că, în fapt, consumul zilnic de energie pare a fi rezultatul unui mecanism fiziologic evolutiv.

Studiul publicat de Pontzer și ceilalți cercetători implicați poate fi citit aici, integral (eng).

Alte studii arată același lucru. De exemplu, un alt studiu arată că nu există nicio diferență între consumul energetic al femeilor din zona rurală a Nigeriei și femei din suburbiile orașului Chicago.

Inclusiv studiile pe maimuțe indică același lucru: maimuțele aflate în captivitatea consumă același număr de calorii cu cele aflate în libertate. Studii pe tigri au rezultate similare.

Care e explicația? De ce nu pierdem kilograme prin mișcare?

Mecanismul de compensare pe care-l menționam mai sus nu este, deocamdată, pe deplin înțeles. Dar există o serie de explicații cu privire la modul în care organismul ar „nivela” consumul energetic.

Nu toate organele din organismul nostru pot fi într-o stare de activitate ridicată simultan. Atunci când organismul este angajat în activitate fizică semnificativă, organismul reduce cantitatea de energie consumată de regulă cu sistemul imunitar, endocrin, reproductiv etc.

Din punct de vedere evolutiv, mecanismul de compensare are sens. În perioadele în care hrana este insuficientă, este utilă menținerea unui nivel redus de consum caloric, pentru că, în trecut, asta însemna eforturi mai mari pentru a obține hrana. Într-o astfel de perioadă, așadar, reducerea consumului energetic de către alte sisteme organice reprezintă un compromis eficient.

O altă ipoteză este că cei care sunt implicați în activități fizice sporite pe timpul zilei, au tendința să fie mai statici în perioadele de repaus (adică, obosiți, să evite mici activități, care, deși cu impact redus din perspectiva consumului energetic, au totuși o contribuție).

Una peste alta, cu cât mai ridicat nivelul de activitate fizică zilnică, cu atât mai pronunțat compensarea energetică la nivelul organismului.

Pe de altă parte, pare că această reducere sub aspectul consumului caloric la nivelul unor sisteme organice reprezintă asigură o funcționare sănătoasă a acestora. În cazul persoanelor sedentare, cel mai probabil nivelul de adrenalină, cortizol și celule albe va fi ridicat, ceea ce duce la anxietate și un nivel ridicat al inflamației din organism. De asemenea, nivelul de testosteron și estrogen sunt ridicat, ceea ce poate crește riscul de boli canceroase.

Un aspect cunoscut și admis de larga majoritate a cercetătorilor este ca rata metabolică bazală scade atunci când există un deficit caloric. Acest mecanism explică de ce este dificil să slăbești și de ce se revine, de regulă, rapid la greutatea inițială, când se renunță la dieta ce asigură deficitul caloric.

Un alt element al mecanismului de compensare constă în consumul de energie ca urmare a activităților psihice.

Ce se întâmplă în cazul atleților de performanță?

Într-un studiu din 2019 (poate fi citit integral aici, eng.) au fost măsurate rata metabolică bazală și consumul zilnic de energie pentru șase atleți implicați într-un maraton transcontinental (RAUSA).

În timp ce maratoniștii au avut un consum zilnic de energie asociat activității fizice mare (circa 3.000 calorii), compensarea energetică a fost de circa 600 de calorii. Această compensare nu poate fi explicată printr-o scădere a ratei metabolice bazale, care, în fapt, a crescut ușor, în ciuda unei ușoare scădere în greutate a atleților.

O explicație pentru această compensare poate fi odihna atleților după cursă, care obosiți, probabil au fost mult mai statici decât în zilele în care nu aleargă, dar aceasta este doar o speculație, pentru că nu s-a măsurat activitatea fizică în afara cursei a acestora.

O altă explicație ar putea fi scăderea ratei metabolice bazale pe timpul cursei, organismul compensând în această perioadă de consum energetic masiv. Dar, chiar și așa, după calculele cercetătorilor o reducere a consumului caloric de diverse organe ale corpului nu poate furniza justificarea pentru mai mult de 100 de calorii.

Alimentația devine cu atât mai importantă

Dacă nivelul de activitate fizică nu are influență asupra greutății corporale, atunci ce are? În mod evident cantitatea și mai ales calitatea alimentelor consumate zilnic.

Pe acest subiect am scris multiple articole recent, dar, în esență, este vorba despre excesul de alimente ultra-procesate, adică acele alimente care umplu rafturile magazinelor și care conțin substanțe pe care nu le găsim în bucătărie, produse în laboratoarele marilor companii alimentare, companii care au scop: producerea unor alimente ieftine (folosind, desigur, ingrediente ieftine), care au gust foarte bun (în urma amestecului potrivit de substanțe chimice) și care au viață lungă la raft (pentru a evita expirarea rapidă și reducerea profiturilor).

Alimentele ultra-procesate nu sunt în fapt alimente în sens tradițional, ci, în parte, produse introduse în alimentația omului, care, fără îndoială, sunt responsabile de creșterea continuă a procentului de boli cronice la nivelul populațiilor planetei, în special în țările industrializate (deși marile companii din domeniul alimentar au ocupat planeta, indiferent de nivelul de bogăție al țărilor).

De exemplu, companiile care utilizează în exces zahăr în produsele lor, au tot interesul să promoveze sloganuri precum „sportul este medicament”, pentru a transmite ideea că nu alimentația deficitară este problema, ci sedentarismul, care este o problemă a individului, nu a corporațiilor. Un articol interesant pe acest subiect (eng.) puteți citi aici.