Există multe substanţe chimice artificiale despre care se crede că pot contribui la obezitate. Aceste substanţe chimice se numesc „obezogene” – compuşi chimici străini ce pot perturba funcţia normală a organismului producând acumularea de grăsime (1).
Se găsesc în diverse recipiente pentru alimente, biberoane, jucării, materiale plastice, ustensile pentru gătit şi produse cosmetice. Multe dintre ele sunt clasificate ca perturbatoare ale sistemului endocrin – substanţe chimice care pot interfera cu hormonii tăi (2). Aceste substanţe chimice îşi exercită efectele activând receptorii de estrogen, ceea ce poate produce efecte nocive asupra femeilor şi bărbaţilor.
Receptorul de estrogen este „dezordonat” – însemnând că se va lega de orice pare să semene cu un estrogen (3).
Aceste substanţe nu au fost asociate doar cu obezitatea, ci şi cu defecte din naştere, pubertate prematură la fete, demasculinizare la bărbaţi, cancer de sân şi diferite alte boli. Din nefericire, multe dintre aceste efecte au loc în uter. Femeile însărcinate sunt expuse acestor substanţe chimice, fapt ce modifică „programarea” epigenetică a fătului, copilul fiind expus apoi la un risc mult mai mare de a deveni mai târziu obez (4).
Există acum 20 de substanţe chimice care au fost identificate ca obezogene, însă scopul acestui articol nu este să le aibă pe toate în vedere. Totuşi, am decis să discut despre cele care cred că sunt cele mai importante.
În acest articol găsiţi 5 dintre aceste substanţe chimice „obezogene”, care sunt prezente în casa voastră chiar în acest moment.
1. Bisfenol-A (BPA) – găsit în biberoane, materiale plastice şi alimente conservate şi asociat cu obezitatea şi cancerul
Bisfenolul-A (BPA) este un compus sintetic ce se găseşte în multe tipuri de produse: biberoane, materiale plastice, recipiente de băuturi, conserve metalice pentru alimente. A fost în comerţ de multe decenii, însă studiile recente au arătat că poate aduce prejudicii semnificative atât animalelor de laborator, cât şi oamenilor (5).
BPA este structurat într-un fel ce imită hormonul natural, estradiol, un hormon sexual feminin. În organism, BPA leagă şi activează receptorii de estrogen (6). Se pare că perioada de cea mai mare sensibilitate la bisfenol este în uter şi s-a găsit la 96% dintre femeile gravide din Statele Unite care au fost testate pozitiv pentru BPA în urină (7).
Multe studii au asociat expunerea la BPA cu creşterea în greutate şi obezitatea, atât la animalele de laborator, cât şi la oameni (8, 9, 10, 11).
Un studiu efectuat pe cultură de celule a descoperit că BPA a crescut atât numărul celulelor de grăsime, precum şi cantitatea de grăsime pe care au produs-o şi menţinut-o celulele grase (12). Expunerea la BPA a fost corelată şi cu rezistenţa la insulină, bolile cardiovasculare, diabetul, tulburările neurologice, disfuncţia tiriodiană, cancerul, malformaţiile genitale şi multe altele (13, 14, 15, 16).
Aş vrea să subliniez faptul că nu toţi oamenii de ştiinţă sunt de acord că BPA este dăunător. Autorităţile de specialitate din Statele Unite şi Uniunea Europeană nu cred că este nociv sau cel puţin încă nu s-a dovedit acest lucru (17, 18, 19). Nu ştiu ce credeţi voi, dar eu personal nu am prea mare încredere în aceste autorităţi. Sunt aceeaşi oameni care ne-au spus că grăsimile trans sunt sigure şi încă mai afirmă că zahărul reprezintă doar calorii goale. Alte ţări, inclusiv Canada şi Danemarca, au considerat dovezile ca fiind destul de convingătoare încât au stabilit prin lege reducerea cantităţii de BPA în produsele de consum. Am enumerat câteva metode pentru a minimaliza expunerea la BPA (şi la alţi obezogeni) la finalul articolului.
Concluzie: bisfenolul-A a fost corelat cu obezitatea şi cu multe alte boli, deşi nu toţi oamenii de ştiinţă sunt de acord că este nociv. Se găseşte în primul rând în materialele plastice şi în alimentele conservate.
2. Ftalaţi – substanţe chimice găsite în multe materiale plastice, asociate cu obezitatea abdominală şi cu malformaţiile genitale la băieţi
Ftalaţii sunt substanţe chimice care sunt folosite pentru a face materialele plastice moi şi flexibile. Se găsesc în diferite produse: recipiente pentru alimente, jucării, produse de înfrumuseţare, produse farmaceutice, perdele de duş şi vopsea. Aceste substanţe chimice pot contamina cu uşurinţă alimentele, apa şi chiar aerul pe care îl respirăm (20).
Conform unui studiu suedez, copiii pot absorbi ftalaţii aflaţi în aer şi care provin din podeaua de material plastic, prin piele şi tractul respirator (21).
Într-un studiu al CDC, majoritatea americanilor au avut rezultat pozitiv la testul prezenţei metaboliţilor ftalaţi în urină (22).
Ca şi BPA, ftalaţii sunt perturbatori endocrini, modificând funcţia hormonilor în organism (23, 24). Ftalaţii pot contribui la o susceptibilitate sporită pentru creşterea în greutate prin afectarea receptorilor pentru hormoni numiţi PPAR, care sunt implicaţi în metabolism (25).
Mai multe studii efectuate pe oameni au arătat că nivelul ftalaţilor din organism este asociat cu obezitatea abdominală, o circumferinţă crescută a taliei şi rezistenţă la insulină, în special în cazul bărbaţilor (26, 27, 28, 29). Se pare că bărbaţii sunt mai sensibili în general. Studiile arată că expunerea la ftalaţi în uter duce la malformaţii genitale, testicule necoborâte şi nivel scăzut al testosteronului (30, 31, 32, 33, 34).
Un studiu a constatat că metaboliţii ftalaţi din sânge au fost asociaţi cu diabetul zaharat de tip II (35). Multe dintre autorităţile guvernamentale şi de sănătate au început să ia măsuri împotriva ftalaţilor, iar statul California a oprit prin lege fabricanţii de jucării să folosească ftalaţi în produsele lor.
Concluzie: ftalaţii sunt substanţe chimice ce se găsesc în multe materiale plastice. Unele studii arată o legătură între expunerea la ftalaţi şi obezitate, diabet zaharat de tip II şi malformaţii genitale la băieţi.
3. Atrazina – un erbicid de uz comun în Statele Unite, asociat cu defectele congenitale, distrugerea mitocondriilor şi obezitate
Atrazina este unul dintre cele mai utilizate erbicide din Statele Unite. În Europa a fost interzis de peste un deceniu, din cauza contaminării apei subterane (35). Atrazina este un perturbator endocrin şi mai multe studii arată că expunerea la atrazină este corelată cu defecte congenitale la oameni (36, 37, 38).
În Statele Unite există o concordanţă între zonele care utilizează cel mai mult atrazina şi prevalenţa obezităţii. S-a constatat că distruge mitocondriile la şobolani, scade rata metabolică şi creşte obezitatea abdominală (39).
Desigur, corelaţia nu este cauzalitate şi mai este un drum lung până ce se va dovedi că atrazina este un factor ce contribuie semnificativ la obezitatea oamenilor.
Concluzie: atrazina este un erbicid de uz comun. Există unele corelaţii între utilizarea atrazinei şi prevalenţa obezităţii. Studiile efectuate pe şobolani arată că atrazina poate distruge mitocondriile şi poate produce obezitate.
4. Organotinele – produse chimice folosite ca fungicide, asociate cu câştigarea în greutate şi boala ficatului gras la şoareci
Organotinele sunt o clasă de substanţe chimice artificiale folosite pentru diferite scopuri industriale. Una dintre ele se numeşte tributilstaniu (TBT), care este folosit ca fungicid şi este aplicat pe bărci şi nave pentru a opri creşterea organismelor marine pe corpul navei. Este utilizat şi pentru conservarea lemnului şi a unor sisteme industriale de apă.
Tributilstaniul este dăunător pentru organismele marine şi a fost interzis de către diferite autorităţi legislative (39). Multe lacuri şi oceane sunt contaminate cu TBT (40, 41). Unii oameni de ştiinţă cred că TBT şi alţi compuşi organostanici pot funcţiona ca perturbatori endocrini şi pot contribui la obezitate în cazul oamenilor prin creşterea numărului celulelor adipoase (42). Într-un studiu, s-a constatat că TBT induce proliferarea celulelor adipoase şi reduce producţia lor de leptină într-o eprubetă (43).
Într-un alt studiu pe şoareci, expunerea la TBT pentru 45 de zile a produs câştigarea în greutate şi boala ficatului gras (44). Există dovezi şi că expunerea la TBT în uter trimite semnale către celulele stem pentru a deveni celule adipoase, ceea ce poate duce în timp la o creştere semnificativă a masei de grăsime (45).
Concluzie: organotinele, inclusiv tributilstaniul, sunt compuşi ce produc creşterea în greutate şi sindromul ficatului gras la şoareci. Ei pot trimite semnale celulelor stem pentru a se transforma în celule adipoase.
5. Acidul perfluorooctanoic (PFOA) - un compus găsit în vasele pentru gătit non-aderente, asociat cu cancerul şi cu câştigarea masei adipoase
Acidul perfluorooctanoic (PFOA) este un compus sintetic folosit în diferite scopuri. Se găseşte în compoziţia vaselor anti-aderente pentru gătit făcute cu teflon şi în floricelele de porumb pentru microunde (46). PFOA a fost prezent în sângele a mai mult de 98% din populaţia Statelor Unite (47). A fost asociat cu diferite boli la oameni, inclusiv tulburări ale tiroidei, greutate mică la naştere şi boli cronice renale (48, 49, 50, 51). Într-un studiu pe şoareci, expunerea la PFOA în timpul dezvoltării a dus la un nivel crescut al insulinei, leptinei şi a greutăţii corporale la maturitate (52). Dacă PFOA contribuie cu adevărat la obezitate în cazul oamenilor, rămâne de văzut.
Concluzie: PFOA se găseşte în vasele pentru gătit non-aderente şi în diferite alte produse. Este asociat şi cu diverse boli la oameni, iar un studiu efectuat pe şoareci a arătat că expunerea prenatală duce la obezitate la maturitate.
Cum să minimalizăm expunerea la obezogenii ce perturbă sistemul endocrin
Există multe substanţe chimice ce perturbă sistemul endocrin şi să discutăm despre toate depăşeşte scopul acestui articol. Este de-a dreptul imposibil să evităm complet toţi obezogenii, deoarece ei sunt peste tot. Totuşi, există câteva lucruri simple pe care le putem face pentru a reduce semnificativ expunerea şi pentru a minimaliza riscul unor complicaţii ulterioare.
1. Mâncaţi produse organice şi animale crescute/hrănite natural.
2. Evitaţi alimentele şi băuturile ce au fost ambalate în recipiente de plastic.
3. Folosiţi oţel inoxidabil sau sticle de apă din aluminiu de calitate în locul celor de plastic.
4. Părinţi, nu vă hrăniţi copiii din sticle de plastic. Folosiţi sticlă din sticlă.
5. În locul vaselor de gătit antiaderente folosiţi fontă, ceramică sau oţel inoxidabil.
6. Utilizaţi cosmetice organice, naturale.
Desigur, să mâncăm sănătos, să facem sport, să dormim bine şi să evităm stresul sunt cei mai importanţi factori când vine vorba de sănătatea noastră.
Doar noi putem decide dacă evitarea acestor substanţe chimice merită inconvenientele şi costurile suplimentare.
Însă dacă sunteţi o femeie gravidă sau plănuiţi să rămâneţi însărcinată, atunci cred că este esenţial să faceţi tot ce puteţi pentru a evita expunerea la aceste substanţe chimice. Acest lucru ar putea avea un efect dramatic în viitor asupra sănătăţii copilului.
Ţineţi minte
Este important să avem în vedere că efectele acestor substanţe chimice sunt departe de a fi dovedite. Majoritatea datelor sunt observaţionale şi sunt bazate pe studiile efectuate pe animale de laborator.
Nu ştiu dacă se va dovedi că aceste substanţe chimice sunt nocive, însă personal nu voi aştepta ca acest lucru să se întâmple.
Este mai bine să îţi iei măsuri de precauţie decât să îţi pară rău.
Traducere de Patricia David după 5-chemicals-that-are-making-you-fat, cu acordul autorului.
