Nu suport când afirmaţia „totul cu moderaţie” este considerată soluţia potrivită pentru toată lumea. Există motive biologice pentru care unii oameni nu pot consuma anumite lucruri cu moderaţie, oricât de mult ar încerca. Acest lucru se întâmplă pentru că mulţi oameni sunt dependenţi de alimentele nesănătoase pe care ei le consumă.
Pentru dependenţi, singurul lucru care funcţionează este abstinenţa.
Mulţi oameni nici nu ştiu că dependenţa de alimente există
În ultimele decenii, sute de studii au explorat felul în care anumite alimente pot duce la dependenţă (1). Totuşi, mulţi profesionişti din domeniul sănătăţii nu ştiu că această dependenţă există.
Am văzut destui dieteticieni şi alţi profesionişti din domeniul sănătăţii ce au descurajat oamenii să elimine complet din viaţa lor alimentele ce creează dependenţă. Ei afirmă că aceste metode „extreme” sunt sortite eşecului şi vor duce la sentimente de privare. Chiar dacă aceste persoane au intenţii bune, ele nu reuşesc să înţeleagă cât de lipsită de speranţă este această abordare în cazul dependenţilor de alimente.
Cei care sunt cu adevărat dependenţi nu vor reuşi dacă vor încerca să mănânce „cu moderaţie”. Ei vor continua să consume cantităţi mari de junk food (expresie generică ptr. mâncăruri nesănătoase - n.red.) şi vor suporta toate consecinţele pentru tot restul (mult mai scurt) vieţii lor.
Există motive biologice pentru care unii oameni nu pot consuma alimentele nesănătoase cu moderaţie
Dependenţa de alimente are baze biologice (2). Oamenii sunt programaţi să caute comportamente care eliberează neurotransmiţătorul numit dopamină în sistemul de recompensă din creier. Acest lucru este interpretat de creier ca „plăcere”. Multe activităţi eliberează dopamină, inclusiv comportamentul alimentar, comportamentul sexual şi tot felul de lucruri care ne fac să ne simţim „bine”. Această recompensă condusă de dopamină nu este un lucru rău dacă se întâmplă sub circumstanţe naturale.
Problemele apar atunci când facem lucruri care eliberează mai multă dopamină decât nivelul la care a fost expus creierul nostru de când a evoluat. Întrucât alimentele reale provoacă o eliberare relativ uşoară a dopaminei, alimentele nesănătoase prelucrate, care sunt pline cu zahăr, pot avea un efect foarte puternic (3). Acest lucru este exact ceea ce se întâmplă când oamenii iau droguri precum cocaina: cantităţi mari de dopamină sunt eliberate în sistemul de recompensă al creierului. În cazul persoanelor cu o anumită predispoziţie, acest lucru poate duce la dependenţă (4). Când se întâmplă asta, „comportamentul de căutare a recompensei” preia comanda, logica şi raţiunea eşuează şi individul începe să cedeze poftei, în ciuda faptului că ştie că îşi cauzează un rău fizic. Acesta este motivul pentru care fumătorii nu se pot decide să „fumeze mai puţin”, iar alcoolicii să „bea mai puţin”. Partea logică a creierului nu mai deţine controlul.
Oamenii care mănâncă necontrolat şi nu se mai pot controla atunci când se află lângă alimentele nesănătoase au exact aceeaşi problemă.
Desigur, aceasta este o simplificare drastică. Dependenţa şi creierul sunt nişte subiecte foarte complexe şi implică mulţi centri nervoşi şi neurotransmiţători.
Experienţele mele personale cu dependenţa
Pot susţine aceste afirmaţii cu unele experienţe personale. Sunt un alcoolic în recuperare şi nu mai consum droguri din 4 ianuarie 2007.
Am fost la 6 centre de reabilitare, la închisoare de mai multe ori decât pot număra şi am ajuns la spitalul de urgenţă de multe ori din cauza supradozelor. Am şi fumat mai mulţi ani, însă am reuşit să mă las după câteva încercări. Motivul pentru care vă spun aceste lucruri este pentru a vă demonstra că ştiu cum acţionează dependenţa. Am fost acolo, am câştigat şi am pierdut de multe ori. Acum câţiva ani, mi-am dat seama că am dezvoltat o dependenţă de junk food. Am pierdut complet controlul asupra consumului. Obişnuiam să mănânc necontrolat tot timpul şi să consum chiar mii de calorii la o masă. M-am luptat cu asta ani de zile. Am încercat tot, însă fără succes: să sar peste mese, să iau pastile, suplimente sau să ţin diferite diete.
„Moderaţia” cu siguranţă nu a funcţionat nici ea. În cele din urmă mi-am dat seama că aveam aceleaşi simptome ca atunci când am fost dependent de droguri. Poftele, mustrările de conştiinţă, eşecul regulilor stabilite, lipsa completă de autocontrol, dependenţa de junk food era la fel ca şi cum aş fi fost dependent de amfetamină. Exact la fel.
Ca şi drogurile, singurul mod de a putea să mă opresc din a consuma junk food a fost să le elimin complet din viaţa mea. Moderaţia nu a reuşit, de fiecare dată. De îndată ce am reuşit să renunţ complet la alimentele ce creau dependenţă, am scăzut în greutate cu foarte puţin efort. Am vorbit de atunci cu mulţi dintre prietenii mei care sunt dependenţi de droguri în recuperare. Ei nu s-au luptat ca mine cu consumul necontrolat al alimentelor, însă mi-au confirmat că pofta de îngheţată se simte exact la fel precum pofta de droguri. Deşi nu există statistici viabile disponibile, personal sunt convins că dependenţa de alimente este mult mai frecventă decât cred majoritatea oamenilor. Dacă aveţi probleme cu consumul necontrolat de alimente sau aţi eşuat repetat în menţinerea regulilor stabilite cu privire la junk food, atunci probabil că ar trebui să citiţi acest articol. S-ar putea să vă salveze viaţa.
Cealaltă parte a poveştii – dietele restrictive şi tulburările de alimentaţie
Există studii care arată că dietele restrictive pot cauza un consum necontrolat şi tulburări de alimentaţie (5, 6). De aceea, să fim flexibili cu dieta poate fi o idee bună pentru mulţi oameni.
Unele persoane pot şi poate chiar ar trebui să introducă unele alimente nesănătoase în viaţa lor, fără a se simţi vinovate, pentru a reduce probabilitatea de a dezvolta o „relaţie nesănătoasă” cu mâncarea. Această abordare poate funcţiona pentru unii oameni, nu şi pentru alţii. Personal, cred că dacă aţi fost deja dependenţi de alimente, nu veţi reuşi dacă nu veţi evita complet junk food.
Pentru aceşti oameni mesajul „totul cu moderaţie”, care îi descurajează să facă singurul lucru care funcţionează în cazul dependenţei, este cu adevărat dăunător.
Acesta este unul dintre multele exemple în care există foarte puţin „adevăr” în nutriţie şi care nu poate funcţiona pentru toţi oamenii. În timp ce includerea cu moderaţie a alimentelor nesănătoase în dietă poate funcţiona pentru anumite persoane, pentru altele poate fi un dezastru total.
Care este soluţia?
Când vine vorba de dependenţă, abstinenţa reprezintă doar începutul. Să menţinem această hotărâre pe termen lung (de preferat pe viaţă) este o adevărată provocare. Cei care sunt cu adevărat dependenţi de alimente pot avea nevoie de mult mai mult decât de decizia fermă de a nu mai consuma alimentele ce creează dependenţa.
Din fericire, există psihologi, programe de tratament, grupuri de ajutor şi programe în 12 paşi (gratuite) care pot ajuta.
Un lucru este sigur: o persoană care este cu adevărat dependentă nu va putea niciodată să consume „drogul ales” cu moderaţie. Să îi spui unui dependent să consume junk food „cu moderaţie” este la fel de ridicol cu a-i spune unui fumător să fumeze cu moderaţie sau unui alcoolic să bea cu măsură.
Pur şi simplu nu funcţionează.
Traducere de Patricia David după why-everything-in-moderation-is-killing-people, cu acordul autorului.
