Dacă vreodată aţi încercat să eliminaţi alimentele nesănătoase (junk food) din dietă, s-ar putea să vă fi dat seama că este mai uşor de zis decât de făcut. Avem tendinţa de a pofti... Creierul începe să ceară aceste alimente. Deşi raţiunea „ştie” că acestea nu sunt bune pentru noi, alte părţi ale creierului nostru par să nu fie de acord.
Unii oameni nu au această problemă şi pot cu uşurinţă să controleze tipurile de alimente pe care le consumă. Alte persoane nu par să aibă niciun fel de control. În ciuda celor mai bune intenţii ale lor, în mod repetat aceştia consumă junk food, chiar şi atunci când au decis anterior să nu le mănânce. În timp ce unii oameni cred că acest lucru este cauzat de lipsa voinţei, situaţia poate fi mult mai complicată. De fapt... junk food stimulează sistemul de recompensă în creier în acelaşi mod ca şi consumul de droguri, cum ar fi cocaina.
Pentru persoanele sensibile, consumul de junk food poate duce la o dependenţă care împărtăşeşte aceeaşi bază biologică ca şi dependenţa de droguri.
Cum funcţionează dependenţa de alimente?
Există un sistem în creierul nostru numit sistemul de recompensă. Acesta a fost conceput pentru a „ne recompensa” atunci când facem lucruri ce încurajează supravieţuirea noastră. Comportamentele primare, cum ar fi mâncatul, sunt incluse aici. Creierul ştie că atunci când mâncăm, facem un lucru „bun” şi eliberează multe substanţe chimice în sistemul de recompensă, cum este neurotransmiţătorul dopamină - perceput de creierele noastre ca plăcere. Creierul este programat să caute comportamente care eliberează dopamina în sistemul de recompensă. Problema cu alimentele nesănătoase moderne este aceea că ele pot provoca o recompensă care este mult mai puternică decât orice am întâlnit până acum în natură. Când mâncăm un măr sau o friptură, se poate elibera o cantitate moderată de dopamină, însă mâncând o îngheţată Ben & Jerry’s, recompensa oferită este atât de mare, încât se eliberează o cantitate masivă de dopamină.
Acest lucru poate duce la toleranţă şi retragere – semnele distinctive ale dependenţei fizice
Când oamenii fac în mod repetat ceva care eliberează dopamină, în sistemul de recompensă (cum este fumatul unei ţigări sau mâncatul unui baton de Snickers), receptorii dopaminei încep să se adapteze. Atunci când creierul vede că este prea mare cantitatea de dopamină, începe să înlăture receptorii de dopamină pentru a păstra o anumită „balanţă”.
Dacă ai mai puţini receptori, atunci ai nevoie de mai multă dopamină pentru a obţine acelaşi efect, ceea ce face ca oamenii să mănânce mai mult junk food pentru a ajunge la acelaşi nivel de recompensă ca mai înainte. Acest lucru se numeşte toleranţă. Dacă ai mai puţini receptori, atunci vei avea o activitate redusă a dopaminei şi vei începe să te simţi nefericit dacă nu vei primi junk food. Acest lucru se numeşte retragere. Toleranţa şi retragerea sunt semnele distinctive ale dependenţei fizice.
Studii numeroase efectuate pe şobolani arată că aceştia pot deveni dependenţi fizic de junk food, în acelaşi fel în care devin dependenţi de droguri.
Desigur, toate acestea reprezintă o simplificare excesivă, dar acesta este modul în care acţionează dependenţa de alimente (şi orice dependenţă). Acest lucru poate duce la diverse efecte caracteristice asupra comportamentului şi modului de gândire.
Poftele sunt un element cheie al dependenţei
Pofta este o stare emoţională, o dorinţă de a consuma un anumit aliment. Ea nu trebuie confundată cu simpla foame, care este diferită.
Uneori, poftele par să apară de nicăieri. Am putea să facem lucruri banale... să ne uităm la emisiunea preferată la TV, să plimbăm câinele, să citim... apoi brusc apare pofta de ceva, cum ar fi o îngheţată. Deşi par să se ivească din senin, poftele pot fi pornite de anumiţi factori care sunt cunoscuţi sub numele de factori stimulatori. Dacă trecem pe lângă chioşcul de îngheţată, dacă mirosim o pizza... pofta poate fi activată. Însă ea poate fi pornită de asemenea şi de anumite stări emoționale, ca depresia sau singurătatea. Mâncatul emoţional, îl cunoaşte cineva?
O poftă adevărată se referă la satisfacerea nevoii de dopamină a creierului. Ea nu are nicio legătură cu nevoia organismului de energie şi de hrană. Când o poftă apare, aceasta poate începe să vă domine atenţia. Poate fi foarte dificil să vă gândiţi la altceva şi să vă fie greu să vă amintiţi de ce v-aţi hotărât să nu mai mâncaţi junk food.
Nu este neobişnuit să aveţi pofte, cei mai mulţi oameni le au, într-o formă sau alta. Dar dacă descoperiţi că cedaţi repetat alimentelor nesănătoase, în ciuda deciziei de a nu le mai consuma, atunci cu siguranţă, ceva nu este în regulă.
Pentru dependenții de alimente, aceste pofte pot fi atât de puternice, încât determină oamenii să încalce regulile stabilite de ei înşişi (de exemplu: să mănânce nesănătos doar sâmbăta) şi să mănânce prea mult în mod constant, deşi ştiu că acest lucru le produce un rău fizic.
Recompensele, care uneori nu ţin cont de limite
Când în sfârşit cedaţi poftei... este timpul pentru o recompensă. Acum mâncaţi acele alimente până ce creierul primeşte toată dopamina care îi lipseşte. Cu cât repetaţi mai des acest ciclu al poftei şi recompensei, cu atât devine mai puternic şi veţi avea nevoie de mai multă mâncare. În timp ce 4 cupe de îngheţată erau suficiente acum 3 ani, azi puteţi avea nevoie de 8 cupe pentru a obţine acelaşi nivel de recompensă. Este aproape imposibil să mâncaţi „cu moderaţie” când satisfaceţi o dependenţă. De aceea, este insuficient pentru oameni să primească doar o feliuţă de tort sau câteva bomboane M&M. Este ca şi cum aţi spune unui fumător să nu fumeze decât ¼ dintr-o ţigară; pur şi simplu nu funcţionează.
Acest lucru poate duce la comportamente complicate, asemănătoare dependenţei
De-a lungul timpului, dependenţa de alimente poate cauza probleme fizice şi psihice grave. Persoanele care au luptat mult timp cu această dependenţă pot începe să ascundă consumul de alimente faţă de alţi oameni, pot suferi de depresie şi de o scădere semnificativă a respectului de sine. Acest lucru este agravat şi de faptul că majoritatea oamenilor nu îşi dau seama că sunt dependenţi de mâncare, ci pur şi simplu cred că nu au voinţă şi disciplină suficientă.
Ce să facem în această privinţă?
Din păcate... nu există nicio soluţie uşoară pentru dependenţă. Nu există niciun supliment alimentar, truc mental sau soluţie magică.
În timp ce unii oameni ar putea avea nevoie să afle cum să controleze consumul de alimente, pentru alţii ar fi cel mai bine să ocolească complet junk food.
Dacă v-aţi luptat cu dependenţa de alimente, atunci ar fi cel mai bine să apelaţi la ajutor profesional. Psihiatrii şi psihologii vă pot ajuta. Există organizaţii ca OA (Overeaters Anonymous), în care se poate înscrie gratuit oricine (probabil, nu în România... n.tr.).
Binge eating disorder (care cred că este destul de asemănătoare cu dependenţa de alimente) este în prezent clasificată ca fiind o tulburare de alimentaţie în DSM-V, manualul oficial pe care profesioniştii din domeniul sănătăţii mintale îl folosesc pentru a defini tulburările mintale.
Traducere de Patricia David după how-food-addiction-works cu acordul editorului
