Dieta grupe sanguineCererea pentru cărţi cu diete va fi mereu imensă. Speranţa nu moare niciodată atunci când vine vorba de găsirea unei căi de a scăpa de kg în plus. Căci indiferent de numărul de diete eşuate, întotdeauna există nădejdea că poate următoarea va genera miracolul mult dorit.

 

 


Cu cât o dietă sună mai ştiinţific, cu atât mai mare va fi atracţia. Iar pseudoştiinţa camuflată sub termeni ştiinţifici pare să aibă efectul scontat. Un exemplu: cunoscuta carte a lui Peter D’Adamo „Alimentaţia adecvată celor 4 grupe sanguine”
. Uneori este suficient să arunci o scurtă privire asupra unei cărţi pentru a găsi o afirmaţie care pune imediat sub semnul întrebării întreaga teorie prezentată acolo. D’Adamo afirmă că persoanele cu grupa de sânge 0 sunt predispuse la hipotiroidism deoarece corpul acestora nu produce suficient iod. Remediul? Grupa sanguină 0 ar trebui să mănânce carne şi să evite grâul. Acest lucru este cu totul absurd. Corpul nu produce iod, indiferent de grupa sanguină. Iodul este un mineral care se obţine prin alimentaţie. Iar carnea nu este în niciun caz o sursă adecvată acestui scop. Ar trebui să fim surprinşi că D’Adamo cunoaşte atât de puţin despre nutriţie? Probabil că nu. Căci el nu este un medic nutriţionist, ci un naturopat. Cât despre restul „ştiinţei” din această carte, el este greu de prezentat succint pentru că sună bizar şi contradictoriu. Autorul precizează, în mod corect, că grupa de sânge este determinată de prezenţa sau absenţa la suprafaţa globulelor roşii a două proteine, iar apoi continuă cu descrierea felului în care acestea se pot combina cu componentele din alimentaţie pentru a cauza boli şi probleme cu greutatea.


Vinovate de toate acestea sunt nişte proteine din alimentaţie denumite lectine. Conform lui D’Adamo lectinele pot interacţiona cu proteinele din globulele roşii, determinând lipirea acestora unele de altele şi „defectând” întreaga maşinărie a corpului. Ce dovezi există în acest sens? Practic niciuna. Dacă se ia o picătură de sânge pentru a fi analizată la microscop şi se adaugă lectină s-ar putea obţine într-adevăr un efect. Dar unul cu totul diferit de ceea ce se întâmplă în corpul uman. Lectinele nu supravieţuiesc intacte în urma digestiei şi de aceea nu intră în sânge decât într-o formă modificată. În caz contrar consecinţele ar fi foarte grave. D’Adamo încearcă să argumenteze teoria sa aducând exemplul lui Georgi Markov, un emigrant politic bulgar care a fost otrăvit în Londra de către poliţia secretă bulgară folosind ricină extrasă din seminţe de ricin. Ricina este într-adevăr o lectină. Dar acest mult-trâmbiţat asasinat a fost realizat prin injectarea substanţei chimice direct în sângele victimei folosind o umbrelă modificată în mod special. Dacă victima ar fi mâncat ricină nu ar fi murit! Teoria care stă în spatele dietei grupelor sanguine nu are nicio noimă. Acest lucru nu înseamnă însă că dieta nu poate produce rezultate. În acest sens ar fi nevoie de experimente adecvate. D’Adamo nu ne oferă niciunul. Care este dovada pentru întreaga divagaţie incoerentă referitoare la aglutinarea globulelor roşii după ingerarea unor alimente necorespunzătoare? Cum se face că niciun doctor nu a constat vreo blocare a funcţionării unui organ la persoanele care nu se alimentează în funcţie de grupa lor de sânge? Căci la urma urmei majoritatea dintre noi nu urmează sfaturile lui D’Adamo. Unde sunt studiile documentate referitoare la persoanele care au slăbit cu această metodă? Concluzia este că nu există nicio dovadă pentru aceste idei întortocheate, iar punerea la dispoziţia publicului larg a unui asemenea nonsens nu face decât să deruteze, iar nu să indice calea spre o nutriţie adecvată.

Traducere de Brânduşa Băcilă după What is the “Blood Type Diet?”, cu acordul autorului.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.