Trăim într-o eră a vitezei, unde importanţa unui regim alimentar sănătos este adesea trecută cu vederea. Nu de puţine ori mâncăm pe fugă sau chiar sărim peste mesele principale. Un alt obicei nesănătos caracteristic secolului XXI este fast-food-ul.
Renunţăm la o masă benefică pentru organism în schimbul unei mese de la fast-food, care aduce un aport caloric mare, dar este săracă în nutrienţi. Tot mai mulţi copii sunt obezi din cauza inconştienţei părinţilor, care îi duc la un fast-food prea des (ideal ar fi deloc). Copiii sunt atraşi de fast-fooduri şi din cauza strategiilor de marketing adoptate de marile companii: jucăriile oferite pe lângă meniu.
Articolul de astăzi îşi propune să aducă în prim plan câteva lucruri interesante despre alimentele de origine animală ce nu ar trebui să lipsească dintr-un stil de viaţă sănătos.
Laptele şi alte produse lactate
Laptele este unul dintre cele mai hrănitoare alimente, conţinând proteine (cazeina, care oferă în mare parte opacitatea albă a laptelui), lipide (trigliceride, colesterol), glucide (lactoză), minerale, vitamine. Din categoria elementelor minerale fac parte calciul, fosforul, sodiul, potasiul, clorul.
Laptele este sărac în fier, însă acest fapt nu dăunează sugarilor (care în primele luni de viaţă se hrănesc doar cu lapte matern) deoarece ei se nasc cu o rezervă de fier care le ajunge pentru aproximativ 6 luni. După acest interval de timp, fierul pentru bebeluş poate fi obţinut din gălbenuşul de ou sau din alte alimente bogate în fier. Mai puţin cunoscut este că laptele conţine vitamine: A, D, E, K (însă este sărac în B1 şi vitamina C).
Din lapte se pot obţine şi alte produse lactate: smântâna, untul, brânza, laptele bătut, iaurtul.
Smântâna se obţine dacă se lasă laptele nefiert într-un vas pentru o anumită perioadă. Stratul gros ce se formează deasupra, cu un conţinut de 30-35% lipide, este smântâna. Aceasta este bogată în vitamina A.
Untul se formează prin agitarea dirijată a smântânii, separându-se astfel lipidele.
Brânza se obţine prin separarea cazeinei. Caşcavalul este tot un tip de brânză. Foarte apreciate sunt brânzeturile mucegăite, care conţin o varietate de mucegaiuri (verzi, albastre).
Ouăle de găină
Ouăle sunt alcătuite din coajă (11%), albuş (59%), gălbenuş (30%). Albuşul conţine apă 88%, dar şi proteine (predomină albumina; alte proteine sunt ovomucoidul şi avidina). Gălbenuşul conţine toţi aminoacizii esenţiali, calciu, fier, fosfaţi, sulf, potasiu, iod, mangan, cupru şi vitaminele A, D, E. Ca şi albuşul, conţine lipide şi proteine.
Carnea
De obicei, carnea este alimentul cel mai consumat de om. Este aproape nelipsită de la orice masă, excepţie făcând vegetarienii şi lacto-vegetarienii. Cel mai mare procentaj din conţinutul cărnii este reprezentat de apă ( între 39%, la carnea de vacă şi 72%, la carnea de raţă). Carnea este principala sursă de proteine a corpului uman, iar dintre ele cea mai valoroasă este miozina, care predomină în ţesutul muscular.
Deşi se consideră că acest aliment nu conţine glucide, în realitate cantitatea acestora este foarte mică (sub 0,5%). Carnea conţine fosfor, potasiu, clor, sodiu, dar foarte puţin calciu (a zecea parte din cel aflat în lapte). Şi fierul, şi cuprul se găsesc în cantităţi mici, dar niciodată nu lipsesc din carne. Se poate zice despre carne că, spre deosebire de alte alimente, ea este săracă în vitamine, un aport mai important având doar complexul de vitamine B. Dintre animalele de la care se consumă cel mai frecvent carnea enumerăm bovinele, porcinele, ovinele şi păsările de curte.
Peştele
Există foarte multe asemănări între carnea de peşte şi carnea celorlalte animale, în special în privinţa ţesutului muscular şi a principalilor constituenţi. Cu toate acestea, de multe ori auzim că peştele este mult mai sănătos decât alte tipuri de carne.
În ce constă această diferenţă? Spre deosebire de carnea mamiferelor sau a păsărilor, carnea de peşte conţine puţine substanţe grase. De menţionat că există şi excepţii, de exemplu scrumbia, care are 13% lipide. Lipidele peştilor conţin acizi graşi superiori nesaturaţi (acizi graşi esenţiali).
Peştii se împart în două tipuri: peşti de apă sărată (morun, scrumbie, calcan) şi peşti de apă dulce (crap, ştiucă, păstrăv). De menţionat că elementele minerale predominante diferă în funcţie de această clasificare, astfel: peştii de apă dulce conţin în special magneziu, fosfor, fier, cupru, iar cei de apă sărată (marini) sunt bogaţi în iod, fluor, cobalt, vanadiu, zinc.
Trebuie să fim conştienţi că doar o alimentaţie echilibrată ne menţine sănătatea nealterată. Ar trebui să renunţăm la obiceiurile nesănătoase în privinţa alimentaţiei, iar copiii ar trebui educaţi de mici despre importanţa unui stil de viaţă sănătos.
Bibliografie:
http://en.wikipedia.org/wiki/Milk
http://en.wikipedia.org/wiki/Fish_(food)
http://en.wikipedia.org/wiki/Meat
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/22208089
Biochimie medicală, autori: Veronica Dinu, Elena Popa- Cristea, Aurora Popescu, Eugen Truţia, Editura Medicală, 2006
