Gândurile noastre sunt ca un teatru privat și, tocmai de aceea, ne pot fascina. Sunt uneori imprevizibile, alteori apar la comandă. Ne pot surprinde, stimula, ne pot împinge către acțiune și, uneori, ne fac să plângem.
La fel cum gândurile pot declanșa emoții și emoțiile pot declanșa gânduri: sentimentele influențează ceea ce se proiectează în teatrul nostru mental.
Imaginile fugitive și frazele din mintea noastră alcătuiesc o parte semnificativă din viața noastră. Conform unor estimări bazate pe tranzițiile de stare cerebrală observate în datele obținute prin neuroimagistică, putem avea între patru și opt gânduri pe minut. Chiar și ținând cont de perioadele de oboseală sau apatie și de cele petrecute percepând informații senzoriale (cum ar fi cititul sau ascultatul), se poate ajunge la câteva mii de gânduri pe zi.
Mai multe tulburări psihologice produc modificări în fluxul gândirii. Stările maniacale, tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) și anxietatea cresc adesea ritmul gândurilor, în timp ce depresia și demența îl reduc.
Gândurile spontane
Multe gânduri pot fi clasificate ca spontane sau involuntare. Ele ne vin în minte pur și simplu; nu par deliberate. Unele pot fi idei sau intuiții relevante pentru o situație actuală, gânduri intruzive legate de preocupări sau „asocieri libere” în timpul rătăcirii minții. Altele sunt amintiri autobiografice evocate de experiențe recente.
De unde vin gândurile spontane? O sursă evidentă este stimularea mediului: ideile provocate de ceea ce vedem și auzim. Totuși, gândurile spontane apar frecvent atunci când mediul este relativ stabil, cum ar fi în timp ce mergem pe un drum cunoscut sau stăm într-un autobuz.
Gândurile spontane provin adesea din memoria de lungă durată, din fragmente inconștiente de fraze, imagini, acțiuni și idei care stau și la baza viselor. Aceste blocuri de construcție mentală sunt rezultatul activității colective a rețelelor de neuroni din substanța cenușie a creierului, ale căror conexiuni au fost consolidate prin numeroase experiențe.
Aceste rețele neuronale sunt în mod obișnuit inactive, dar când sunt excitate de alte activități cerebrale — cum ar fi un stimul, un gând înrudit sau senzația de foame — ele concurează pentru accesul la conștiință în funcție de intensitatea lor. Puterea competitivă a acestor rețele este influențată de relevanța lor pentru situația noastră, dar și de scopurile, nevoile, interesele sau emoțiile noastre. Ne gândim mai ușor la mâncare când ne este foame, dar și atunci când trebuie să pregătim o cină importantă.
Emoțiile joacă un rol esențial în multe tipuri de gânduri spontane. De exemplu, gândurile intruzive ne sunt impuse de emoții, pentru a ne concentra asupra unor informații prioritare precum amenințările, frustrările sau oportunitățile.
Anxietatea produce adesea gânduri intruzive legate de amenințări reale sau imaginare.
În tulburarea de stres post-traumatic, aceasta poate provoca flashbackuri repetitive și ruminații.
În timp ce emoțiile negative ne fac să ne concentrăm pe conținut de înaltă prioritate, emoțiile pozitive par să favorizeze asocierile mai îndepărtate sau neobișnuite, ceea ce sporește memorarea și creativitatea. În timpul euforiei — o stare de fericire sau plăcere intensă, disproporționată în raport cu cauzele ei — gândurile intruzive includ adesea anticipări optimiste și idei imaginative. Pasiunea induce gânduri spontane pozitive.
Microemoțiile
Chiar și în timpul activităților zilnice banale, emoțiile slabe sau microemoțiile — cum ar fi grijile, dorințele, iritarea, stresul, surprinderea sau interesul — sunt implicate în orientarea multora dintre gândurile noastre.
Microemoțiile sunt scurte și adesea inconștiente. Ele declanșează în principal micromișcări, cum ar fi tensiuni musculare sau microexpresii faciale, și produc reacții fiziologice minore, inclusiv secreția de adrenalină și răspunsuri cardiovasculare.
Microtemerile declanșează adesea gânduri de tip „ce-ar fi dacă” și griji care întrețin anxietatea printr-un cerc vicios; aceasta poate deveni o cauză a insomniei. Dorințele activează în mod regulat gânduri legate de scopuri, dorințe sau teme de conversație.
Microemoțiile de vinovăție sau mândrie declanșează intuiții morale legate de aprobarea sau dezaprobarea anticipată a celorlalți, ceea ce este esențial pentru dezvoltarea comportamentului prosocial — cum ar fi cooperarea, disponibilitatea de a ajuta și alte comportamente care îi ajută pe ceilalți.
Microemoțiile de plictiseală sau de căutare a stimulării pot declanșa distragerea atenției sau rătăcirea minții și pot sta la baza unor simptome de deficit de atenție.
Microemoțiile ne influențează gândurile în mai multe feluri. Ne distrag atenția, sensibilizează sistemele perceptive să observe lucruri legate de tema lor dominantă și facilitează recuperarea din memorie a conținutului relevant pentru acea temă. Microemoțiile sunt la rândul lor declanșate de o percepție sau o idee — adesea inconștientă — suficient de semnificativă pentru a activa subtil sistemele emoționale.
Amigdala
Emoțiile pot activa gânduri spontane prin mai multe circuite cerebrale centrate pe amigdala, care are acces la impulsurile și dorințele noastre activate în părțile inferioare ale lobului frontal. Poate interpreta semnificația emoțională a percepțiilor sau amintirilor recuperate și le poate influența.
Amigdala activează și amplificatoarele cerebrale din trunchiul cerebral care eliberează neuromodulatori precum adrenalina și serotonina în substanța cenușie. Aceste sisteme intensifică activitatea neuronală și o orientează către tema care corespunde emoției. Când gândul evocat provoacă el însuși o emoție, se creează o buclă auto-susținută între gând și emoție, care poate fi întrerupt fie prin distragere, fie prin procese cognitive.
În esență, gândurile spontane sunt în mare parte gânduri motivate: în fiecare minut, sentimentele ne ghidează atenția, vocea interioară și teatrul mental într-o anumită direcție.
Un control mai bun al nivelului de stres, al emoțiilor și al experiențelor zilnice poate îmbunătăți calitatea acestor gânduri spontane și satisfacția pe care o obținem din ele.
| Citește și: Ce sunt şi care sunt emoţiile umane?
Traducere după Where our thoughts come from de Francois Richer, profesor de neuropsihologie, Université du Québec à Montréal.
