Creierul uman este construit cu o sensibilitate foarte mare la evenimentele neplăcute; nu la fel stau lucrurile când vine vorba despre evenimente pozitive. În plus, stimulii negativi sunt stocați mai rapid în memoria de lungă durată decât cei pozitivi.
Din perspectivă evolutivă e de înțeles de ce stau lucrurile astfel: o cuplare rapidă la orice informație cu posibil impact nociv asupra organismului poate asigura supraviețuirea. Dar această tendință spre negativitate a creierului poate avea și efecte nocive asupra calității vieții individului.
Faptul că negativitatea este de mai mare importanță pentru creier rezultă și din modul în care a evoluat limba. De exemplu, în limba engleză există mai multe cuvinte cu încărcătură emoțională negativă (62 %) decât pozitivă (32 %). Cu siguranță lucrurile stau asemănător și în limba română.
Această predispoziție către negativitate se poate materializa în viață în profeții negative care se îndeplinesc, ale căror consecințe reduc rezistența individului la greutăți. De exemplu, dacă o persoană se așteaptă să eșueze într-o anume întreprindere, atunci este mai puțin probabil să depună eforturile necesare pentru a avea succes.
Pe de altă parte, dacă într-un context în care persoana se aștepta să eșueze chiar a eșuat, atunci va dispărea motivația pentru a încerca din nou ceea ce nu a reușit de prima dată.
Predispoziția către negativitate poate afecta succesul în diverse domenii, precum: performanța academică, performanța sportivă, managementul anxietății, panicii, depresiei sau succesul căsniciei.
Această tendință spre negativitate se poate schimba de fiecare. O creștere a încrederii în sine poate schimba tendința de a crede în rezultate negative, iar încrederea că succesul este normal și de așteptat are ca efect creșterea șanselor ca succesul chiar să apară.
Tendința spre pozitivitate este un semn al rezilienței individului, adică acea capacitate de a persevera într-o anume întreprindere și de a se adapta, atunci când lucrurile nu merg chiar așa cum se așteaptă persoana.
Creierul este programat să se îngrijoreze
Dacă tendința spre negativitate nu era suficientă, creierul uman este programat pentru a se îngrijora. Îngrijorarea este rezultatul unei preocupări constante cu scenarii negative, catastrofale.
Dacă îngrijorările sunt rulate în mod repetat, prin intermediul neuroplasticității creierului îngrijorarea ajunge să afecteze starea generală a individului. În mod cert, tendința de a fi îngrijorat în mod continuu are efecte nocive asupra sănătății umane.
Tendința spre îngrijorare este un bun predictor al epuizării psihologice, insatisfacției față de locul de muncă și nivelului de performanță în orice domeniu de activitate ar fi implicată persoana.
Această tendință către negativitate și îngrijorare nu este, în sine, o condamnare a ființei umane, iar cunoașterea acesteia oferă o oportunitate de schimbare a perspectivei asupra funcționării creierului uman și a vieții.
Existența acestei tendințe nu este o condamnare, ci doar un prilej de schimbare. La urma urmelor, oricum ar fi, viața are momentele ei frumoase. Pe de altă parte, sunt multe aspecte ale vieții noastre care sunt afara controlului nostru, iar să fim îngrijorați de ceva ce nu putem influența nu are niciun sens.
