Efectul placebo nu are niciun sens... Cineva care are o infecție ușoară își revine la fel dacă ia medicamentația corectă ori doar o pastilă cu zahăr (crezând că e pastila „reală”). Cum e posibil așa ceva?
Ce este efectul placebo?
Efectul placebo se referă la situaţia în care încrederea unei persoane într-un tratament face, cumva, ca acesta să funcţioneze.
Placebo este esențial în testarea medicamentelor. Atunci când testează efectele unui nou medicament, cercetătorii trebuie să dea grupului de control un placebo – un „fals” cu aspect real, care să nu conţină niciun ingredient activ. Grupul experimental primeşte medicamentul adevărat, iar grupul de control primeşte placeboul. Ambele grupuri cred că primesc medicamentul adevărat. Astfel, cercetătorii pot determina dacă medicamentul are vreun efect peste efectul placebo aşteptat, care ar trebui să fie prezent în mod egal la ambele grupuri.
Tratamentele placebo nu sunt reprezentate doar de pastile şi medicamente. Pot fi şi utilizarea căldurii, ultrasunetelor, masajului, injecţiilor, manipulării, sau orice altceva ce poate fi administrat corpului uman.
De ce funcționează placebo?
În continuare o să prezentăm ideea centrală a articolului, după care vom veni cu explicații. Explicația pentru „de ce funcționează” a fost elaborată și propusă Nicholas Humphrey, un fost psiholog la London School of Economics, acum circa 20 de ani.
Ideea este următoarea: Activitatea sistemului nostru imunitar este costisitoare pentru organism. Așa că organismul preferă să nu angajeze resursele decât atunci când pare cert că merită un asemenea efort. Dacă o afecțiune nu este letală, atunci poate că e mai bine să aștepți, pentru că implicarea resurselor poate însemna o periclitare a sănătății pe alte direcții. Dar atunci când individul are încredere că un anumită procedură va fi eficientă (cum este cazul cu placebo), atunci organismul va fi dispus să activeze sistemul imunitar la întreaga capacitate și să angajeze resursele disponibile.
Există vreo dovadă pentru această ipoteză?
Dovada vine din lumea animală, în urma unor experimente cu hamsterul siberian, injectat cu bacterii. S-a observat că dacă hamsterul este ținut într-o lumină artificială care simulează iarna (zile scurte și nopți lungi), acesta reacționează slab la infecție. Dacă în schimb lumina simulează vara, atunci sistemul imunitar este activat, luptând eficient împotriva infecției. Vara este asociată de hamster cu existența hranei, iar prezența acesteia este un semnal că sistemul imunitar poate fi folosit, fără ca organismul să rămână fără ingrediente importante, imposibil de asigurat în condiții de hrană deficitară.
Cum este activarea sistemului imunitar costisitoare?
Să luăm două exemple bine-cunoscute: vomitatul și diareea. Ambele presupun pierderea de lichide și de alimente. În principiu, este mai bine să le eviți, căci hrana s-ar putea să fie greu de procurat.
Febra, de exemplu, al cărei mecanism l-am explicat aici, amplifică metabolismul cu circa 50% pentru a putea oferi condițiile luptei eficiente împotriva fungilor și bacteriilor.
Dar astăzi resursele (hrana) nu mai sunt o problemă, nu?
Păi... în bună parte a globului așa este, hrana nu mai este o problemă. Doar că acest mecanism străvechi de activare a sistemului imunitar în situații anume nu s-a adaptat încă.
În ce cazuri e eficient un tratament placebo?
Placebo poate fi folosit în probleme ca: durerea de cap, durerea de spate, durerea musculară ori probleme digestive şi urinare.
Un experiment coordonat de Kaptchuk implicând pacienţi care sufereau de sindromul intestinelor iritabile a creat vâlvă printre cercetători. Rezultatele au arătat, surprinzător, că efectul placebo se manifestă chiar şi atunci când pacientul ştie că primeşte medicamente „false” (în experiment cutia cu medicamente avea o inscripţie vizibilă: Placebo). Acest lucru vine să confirme opinia lui Kaptchuk privind rolul întregii „piese” a actului medical asupra sănătăţii pacientului.
Dezvoltarea tehnicilor de scanare cerebrale (imagistica cerebrală) a întărit statutul ştiinţific al observaţiilor privind efectul placebo. Astfel s-a putut descoperi că pastile placebo au crescut nivelul de dopamină (substanţă ce are un rol important în ce priveşte starea emoţională, precum şi în senzaţia de plăcere) la pacienţii cu Parkinson.
Pacienţii suferind de depresie au arătat modificări în activitatea metabolică şi electrică din diferite părţi ale creierului. Studii publicate în 2006 şi 2008 în Journal of Neuroscience au arătat că efectul placebo modifică zone ale creierului responsabile cu recepţia durerii.
Interesant de ştiut este şi faptul că răspunsul la medicamentaţie placebo este diferit de la persoană la persoană.
Toate tratamentele placebo acţionează la fel?
Nu toate tratamentele placebo sunt la fel. Unele sunt mai eficiente decât de altele. Se pare că o mare varietate de factori au o influenţă decisivă asupra gradului de funcţionare al unui placebo. Dacă este vorba despre o pastilă, culoarea, mărimea, gustul şi mirosul ei au un anumit impact. În orice tip de administrare placebo, felul în care este dat îi afectează importanţa. Chiar şi când sau unde este administrat un placebo are efect: o clădire care arată impresionant versus portbagajul maşinii situate pe aleea din spate.
• Pastilele de culoare albastră sunt mai eficiente decât cele de culoare roşie pentru un efect calmant sau tranchilizant. Pastilele roşii sunt mai eficiente decât cele albastre pentru efectul stimulant.
• Două pastile au un efect mai mare decât una singură.
• Pastilele cu un nume de brand şi ambalaj recunoscut sunt mai eficiente decât cele generice. Într-un experiment vast publicat în Jurnalul Medical Britanic (Branthwaite A, Cooper P.), aspirina de marcă a fost mai eficientă decât cea generică, la rândul ei mai eficientă decât un placebo de marcă, mai bun decât un placebo generic.
• Tratamentele costisitoare au un efect mai mare decât cele necostisitoare.
• Descrierea efectului placebo este un alt factor important. Pacienţii cărora doctorii le vorbesc despre puterea medicamentului au rezultate mai bune decât cei care primesc o descriere neconvingătoare. Ambele grupuri arată o ameliorare sporită faţă de pacienţii care nu primesc niciun fel de informaţie despre efectul medicamentului.
• Pacienţii care primesc placebo de la cineva în halat alb dau rezultate mai bune decât în cazul în care placebo este administrat de cineva care nu-l poartă.
• Rezultate mai bune se obţin de la un placebo atunci când doctorul petrece mai mult timp cu pacientul şi îi explică lucrurile.
• Dramatismul şi agresivitatea unui placebo e un factor esenţial pentru eficacitatea lui. De exemplu, o injecţie e mai eficientă decât o pastilă. Şocul electric e mai puternic decât ultrasunetele. Acupunctura e mai bună decât masajul.
• În mod paradoxal, tratamentele placebo care produc efecte secundare neplăcute sunt mai eficace decât cele fără efecte secundare.
În concluzie,
Deși misterios, efectul placebo pare să fie justificat printr-un mecanism biologic străvechi care are ca rațiune, aparent paradoxal, păstrarea resurselor organismului și protecția acestuia.
