Domesticirea unor animale de către om a dus la adaptarea unor paraziţi de la animal la om. Aceştia se folosesc de om pentru o scurtă perioadă de timp pentru a se dezvolta şi a trece la o gazdă definitivă, omul fiind o gazdă intermediară.
Paraziţi din corpul nostru. Taenia solium 7
În această situaţie se află Echinococcus granulosus, un parazit din clasa Cestoda.
Echinococcus granulosus în formă adultă nu depăşeşte 6 mm lungime şi este format din scolex, gât şi strobila cu proglotele pline cu ouă. Larvele sau hidatida sunt un chist ce conţine lichid hidatic şi scolecşi.
Răspândire geografică
Echinococcus granulosus se întâlneşte pe tot globul, dar cu o frecvenţă mai mare în regiunile unde există ferme de bovine şi ovine.
Habitat
Forma adultă trăieşte în interiorul intestinului subţire la gazda definitivă – câinele şi alte animale înrudite (lupul). Gazda intermediară este reprezentată de ovine şi bovine, mai rar omul.
Mod de transmitere şi ciclul evolutiv
Infecţia se poate contacta direct prin atingerea câinelui parazitat. Ouăle de Echinococcus granulosus pot fi întâlnite pe blană şi apoi ingerate de către om, pot contamina apa şi alimentele sau se pot folosi de vectori (muşte) pentru a ne infecta.
Ciclu viaţă Echinococcus granulosus
credit: wkipedia.org
După ce omul ingerează ouăle, din acestea iese un embrion care va părăsi tubul digestiv şi va ajunge în circulaţia sanguină. Vehiculate prin sânge, se pot opri în ficat, în 70% din cazuri, în plămâni, în 30% din cazuri sau în orice alt organ – creier, muşchii scheletici. După ce gazda intermediară moare, organele ce conţin chistul hidatic devin infecţioase pentru câine. În ciclul parazitului, intervenţia omului produce un blocaj deoarece consumul cărnii de om infectate cu Echinococcus granulosus de către câine se produce mai rar.
Rol patogen
Larvele de Echinococcus granulosus produc chistul hidatic sau hidatioza. Aceasta se manifestă sub două forme – hidatioză primară şi hidatioză secundară.
Hidatioza primară poate fi asimptomatică mult timp. Manifestările care apar se datorează veziculei ce creşte în dimensiuni şi comprimă organele din jur sau se poate rupe.
Hidatioza secundară apare după ruperea chistului hidatic şi eliminarea lichidului în cavitatea peritoneală sau pleurală. Ruperea unui chist determină apariţia bruscă şi de mare intensitate a simptomelor – durere toracică intensă, dispnee, febră, mai rar şoc anafilactic. Tot la fel de rar, un chist hidatic se poate rupe într-un vas de sânge ceea ce duce la o hidatioză secundară generalizată.
Prevenţie
Creşterea numărului de eozionofile apare doar la începutul infecţiei şi în momentul în care chistul hidatic se rupe. Tratamentul este de obicei chirurgical şi constă în extragerea chistului hidatic. În cazurile neoperabile se recurge la tratament medicamentos.
Pentru a preveni infectarea populaţiei cu Echinococcus granulosus trebuie întrerupt ciclul evolutiv al parazitului – eliminarea câinilor fără stăpân şi controale veterinare periodice pentru câinii cu stăpân. De asemenea, trebuie insistat şi pe nivelul de igienă al populaţiei, în special pe importanţa spălatului pe mâini.
Bibliografie
en.wikipedia.org/wiki/Echinococcus_granulosus
