Un alt reprezentant din clasa Cestoda este Taenia solium, o altă tenie ce se găseşte la om în stadiul adult şi la porc în stare larvară. Comparativ cu Taenia saginata, adultul este mai mic şi are o lungime de până la 8 metri. Mai multe despre Taenia solium în continuare.
Paraziţi din corpul uman. Taenia saginata 6
Taenia solium este compus din scolex, cu rol de fixare şi strobila ce conţine proglotele cu ouă de tenie.
Răspândire geografică
Taenia solium are o răspândire cosmopolită, întâlnindu-se mai puţin în regiunile unde consumul cărnii de porc este interzis prin religie (zonele populate de musulmani).
Habitat
Ca şi Taenia saginata, Taenia solium se fixează de mucoasa intestinului subţire cu ajutorul scolexului, iar corpul rămâne liber în lumen unde va elibera proglotele bătrâne.
Mod de transmitere
Omul se infectează prin consumul cărnii de porc insuficient preparată termic ce conţine cisticerci vii. Ajunşi în intestinul subţire al omului, cisticercii se transforma în larve, apoi în adulţi. Un adult de Taenia solium poate trăi 10 – 15 ani.
Ciclul evolutiv
Taenia solium elimină proglotele cu ouă în mod pasiv. Acestea vor ajunge odată cu materiile fecale în mediul extern. Porcul, gazda intermediară, va consuma proglotele ce conţin milioane de ouă de tenie (porcul este un animal coprofag, hrănindu-se cu materii fecale). În ţesutul muscular al porcului sau sub limbă se vor dezvolta larvele de tenie, închise într-o veziculă. Prin consumul cărnii contaminate cu larve (Cysticercus cellulosae) ciclul evolutiv al teniei se reia.
Rol patogen
Ambele tipuri de tenie (T. saginata şi T. solium) sunt agenţii etiologici ai teniazei. De obicei, în intestinul subţire al omului se dezvoltă o singură tenie adultă, ce va trăi până la 20 de ani fără tratament.
Teniaza este de obicei asimptomatică, de aceea este importantă examinarea cărnii de către veterinar. Când se manifestă, teniaza se caracterizează prin tulburări digestive – greţuri, dureri abdominale, diaree şi modificarea apetitului cu scădere în greutate. Toate aceste semne apar în perioada de creştere a parazitului, odată transformat în tenie adultă, semnele şi simptomele dispar.
După maturarea parazitului, un pacient îşi poate da seama de prezenţa teniei prin identificarea proglotelor eliminate, mai ales în cazul Teniei solium ce elimină proglotele activ, acestea fiind vizibile în lenjerie.
După contaminare numărul eozinofilelor creşte doar în faza de maturare a parazitului şi revine la normal când tenia începe să elimine proglote. Examinarea proglotelor din materiile fecale ale pacientului, prin examen coproparazitologic, permite punerea unui diagnostic de specie.
Tratamentul teniazei presupune urmarea unei diete hidrice şi practicarea de clisme evacuatorii. Apoi se administrează tratamentul specific speciei de tenie.
Prevenţie
Măsurile generale de prevenţie impun prepararea termică eficientă a cărnii de porc sau de vită şi evitarea răspândirii ouălor de tenie în mediul exterior pentru cei infectaţi. Un alt mijloc de prevenţie este practicarea unui control veterinar, indiferent dacă animalul sacrificat a crescut la fermă sau în propria curte. La porc, evidenţierea cisticercilor este simplă datorită numărului mare şi localizării în ţesutul celular subcutanat. Cisticercii din carne pot fi distruşi prin congelarea cărnii o perioadă mai mare de 15 zile sau prin preparare termică eficientă.
Paraziţii din noi. Echinococcus granulosus 8
Bibliografie
en.wikipedia.org/wiki/Taenia_solium
