Doctoriţă în spitalOdată cu apariţia medicinei, în special a chirurgiei, a apărut şi infecţia nosocomială ori „de spital”. Caracteristic acestui tip de infecţie este gradul ridicat de mortalitate datorat spectrului etiologic şi posibilităţilor de tratament sau profilaxie.

 

 

 

 

 

Infecţia nosocomială este infecţia contractată de pacient din spital, serviciu de urgenţă sau ambulator.

Nu sunt considerate infecţii nosocomiale cele apărute sporadic sau ce debutează în spital (debutul este în spital, dar infecţia a fost contractată din afară).

Fondul microbian de spital cuprinde bacteriile din aer, apă sau instrumente, microbiota indigenă a personalului de spital (medici, asistente) şi a pacienţilor. Particular acestor microbi este rezistenţa sporită la antibiotice, ei dezvoltându-se întru-un mediu unde contactul cu substanţe antibacteriene este frecvent.

 



Transmiterea infecţiei

Infecţiile noscomiale se pot transmite cu ajutorul instrumentelor nesterile, sterilizate ineficient sau nedezinfectate. Cele mai grave infecţii sunt realizate de instrumentele care pătrund în interiorul corpului (în timpul operaţiei). Infecţiile mai puţin severe se pot realiza prin intermediul instrumentelor ce intră în contact cu pielea sau mucoasele (stetoscop, electrozi, termometru). Infecţiile nosocomiale se mai pot contracta şi prin folosirea la comun a grupurilor sanitare (insuficient dezinfectate) sau prin mâinile personalului medical.


Rezistenţa bacteriilor


Substanţele ce distrug microbii – antibiotice, dezinfectante sau antiseptice sunt frecvent utilizate în spital, ceea ce va produce selectarea unor tulpini de bacterii rezistente în aceste condiţii. Cele mai periculoase bacterii sunt cele ce reuşesc să se multiplice la temperatura camerei sau în frigidere în medii apoase cu puţine substanţe nutritive, dar în prezenţa substanţelor antimicrobiene.


„Cu fiecare pacient internat, internăm un cal troian”

Personalul din spital şi pacienţii sunt colonizaţi de către tulpini de bacterii periculoase de spital, dar nu manifestă mereu şi infecţia. Aceste persoane devin un rezervor de bacterii şi prin plimbarea pacienţilor dintr-o secţie în alta se amplifică fondul microbian – sunt selectate tulpini mai rezistente.


Etiologia infecţiilor nosocomiale

Bacteriile implicate în producerea infecţiilor nosocomiale sunt stafilococii, eneterococii, bacilii coliformi, pseudomonadele şi Clostridium difficile. Unele dintre acestea sunt prezente în mod normal în microbiota indigenă şi le eliminăm constant în mediul înconjurător.

Stafilococii se găsesc pe piele, în nări, pe mâini şi pot rămâne viabili în mediul extern până la trei luni în anumite condiţii. Cel mai cunoscut reprezentant este Staphylococcus aureus. După apariţia antibioticelor, S. aureus a provocat mai puţine infecţii, dar după 1970 au apărut tulpini rezistente, astfel acum concurează pentru primul loc în producerea infecţiilor nosocomiale cu bacilii gram-negativi.

Enterococii au devenit cunoscuţi prin două tulpini – E. faecium şi E. faecalis. Aceştia au dezvoltat o rezistenţă sporită la acţiunea antibioticelor şi au devenit rezistenţi şi la antibiotice de rezervă. Au fost semnalate tulpini de enterococi total rezistente la acţiunea antibioticelor.

Pseudomonadele sunt prezente în disbioze (disbiozele apar după consumul „orb” sau pe durată mare de timp a antibioticelor) şi se multiplică în apă (chiar şi apă distilată), în soluţii dezinfectante sau medicamentoase. Cauzează frecvent infecţii după arsuri sau intervenţii chirugicale, aproape mereu fiind implicat bacilul piocianic.

Clostridium difficile este prezent în colon şi determină apariţia enterocolitelor pseudomembranoase după consumul pe termen lung a antibioticelor cu spectru larg. Transmiterea bacteriei este fecal-oral, iar boala evoluează grav la bătrâni.


Alte microorganisme

Infecţiile nosocomiale cu Streptoccocus pyogenis sau cu Micobacterium tuberculosis au devenit rare în ţările dezvoltate. În schimb au apărut viroze nosocomiale cu posibilităţi de tratament limitate. Cele mai grave situaţii apar atunci când pacientul este imunosupresat – SIDA, nou-născuţi, bătrâni şi contractă o infecţie nosocomială. Pe lângă ineficienţa antibioticelor se remarcă şi ineficienţa sistemului imun.

Infecţiile nosocomiale sunt infecţii grave, produse de bacterii contractate din mediul spitalicesc. Infecţiile se pot manifesta în spital sau la domiciliu, dar se caracterizează prin ineficienţa tratamentelor – supraviețuiesc doar tulpinile ce rezistă la substanţe antibacteriene, iar asocierea cu alte afecţiuni (diabet, cancer) este frecvent mortală.




Bibliografie
Microbiologie medicală, Buiuc D.

Puteţi discuta subiectul pe FORUM Puteţi pune întrebări pe secţiunea QA
Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.