Dovedeşte steaua DI Herculis că relativitatea generală îşi pierde valabilitatea?
Nu. Încă de la începutul anilor ’80, astronomii s-au mirat de faptul că mişcarea apsidală a acestui sistem de stele binar este de aproximativ 1/3 din predicţia teoretică aşteptată de la o combinaţie a relativităţii generale cu efectele clasice mareice-rotaţionale. Dar, într-un articol publicat în „Astrophysical Journal” (Ap.J volumul 375, p. 314), fizicienii Khaliullin, Khodykin şi Zaharov de la Universitatea din Moscova au arătat că diferenţa din cadrul mişcării apsidale ar putea fi explicată în întregime prin acţiunea unui al treilea corp din sistem. A treia stea ar fi pe o orbită aflată la o distanţă de maximum 0,02" de sistemul binar şi are o luminozitate egală cu 3 procente din cea a Soarelui.
Cum a măsurat Roemer viteza luminii în sec. XVII?
În 1676, Roemer studia eclipsele sateliţilor lui Jupiter datorate discului lui Jupiter şi a observat că, de-a lungul anului, predicţiile sale o luau înaintea eclipselor efective pe care el le vedea la telescop. Întrucât sateliţii au orbite bine determinate, cu perioade de orbitare în jurul lui Jupiter fixe, el a dedus corect că întârzierea dintre predicţia sa şi eclipsa efectivă avea de-a face cu diferenţa de timp necesară luminii să ajungă la Pământ pe măsură ce distanţa de la Jupiter la Pământ se schimbă pe parcursul anului.
Mecanica cuantică şi relativitatea generală
Teoria relativităţii generale „clasice”, care este o teorie elaborată de Einstein în 1915, este o teorie în care câmpurile gravitaţionale sunt entităţi continue din natură. Ele reprezintă, de asemenea, proprietăţile geometrice 4-dimensionale ale spaţiu-timpului.
Ar putea un astronaut să măsoare dilatarea relativistă a timpului cu un ceas de mână?
Nu, deoarece dilatarea timpului din mişcarea astronauţilor însumată cu cea din mişcarea lor prin câmpul gravitaţional al Pământului are o valoare mai mică de o microsecundă, ceea ce necesită o precizie a măsurării de aproximativ 100 de ori mai bună decât cea de pe parcursul unei perioade de o săptămână, astfel încât chiar să vezi acest efect. Cele mai multe ceasuri de mână reuşesc doar o secundă sau ceva de genul acesta.
Obiecte aproape de viteza luminii
Ce obiecte putem vedea mişcându-se cu viteze apropiate de viteza luminii, naturale ori făcute de om? Putem accelera atomi individuali, protoni şi electroni foarte aproape de viteza luminii în „laboratoarele de acceleratoare” din întreaga lume, aşa cum sunt CERN, SLAC, Fermilab.
Determinarea vitezei luminii în 1727
Cum a reuşit Bradley să determine viteza luminii în 1727 cu ajutorul paralaxei solare? Pe baza informaţiilor furnizate de Isaac Asimov: „În 1727, în timp ce căuta dovezi pentru paralaxă, James Bradley a descoperit aberaţia stelară, un alt efect anual, dar mult mai mare".
Spaţiu poate exista în sine, gol?
Poate exista spaţiul în sine, fără materie sau energie în jurul său? Nu. Experimentele continuă să arate că nu există „spaţiu” care să stea în afara spaţiu-timpului, în sine... nu este arenă în care să opereze materia, energia şi gravitaţia şi care să nu fie afectată de materie, energie şi gravitaţie.
NASA: tendinţa încălzirii globale
NASA a găsit tendinţa pe termen lung a încălzirii globale. Cercetătorii de la NASA susţin că anul 2012 a fost al nouălea cel mai cald dintre toţi anii începând din 1880, continuând o tendinţă pe termen lung de creştere a temperaturilor la nivel mondial.
Deplasarea spre roşu în câmp gravitaţional
Cum ajunge lumina, mai exact, să sufere deplasarea spre roşu într-un câmp gravitaţional? Lumina transportă energie, deoarece E = h x c/lungimea de undă, unde h este constanta lui Planck. Dar în oricare sistem de referinţă local viteza luminii în vid este mereu 299.792,5 km/ sec.
Curbarea geodezicelor în preajma materiei
Ce duce la curbarea geodezicelor în apropierea materiei? Materia produce gravitaţie. Nu ştim exact cum funcţionează, pentru că nu avem o teorie a gravitaţiei suficient de detaliată care să cuprindă granularitatea materiei şi energiei într-o „teorie cuantică a gravitaţiei”.
Tipuri de deplasări spre roşu. Diferenţe
Sunt 3 tipuri cunoscute: Doppler (datorită îndepărtării în spaţiu de observator), gravitaţională (în cazul luminii care părăseşte un câmp gravitaţional puternic), precum şi cosmologică (unde spaţiul însuşi se întinde, ca şi lumina care călătoreşte prin el).
Dependenţa de sex
Sex – când auzim acest cuvânt mulţi dintre noi roşesc, altora le sclipesc ochii: unii încearcă să schimbe subiectul sau, dimpotrivă, să continue pe această temă. O parte a populaţiei însă se gândeşte în permanenţă la sex – este dependentă de acesta.
Definirea comportamentului anormal
Atunci când începe o discuţie despre comportamentul anormal, studenţii întreabă uneori "cum poate cineva spune ce este anormalul, totuşi?" Există câteva criterii diferite care pot fi utilizate. În continuare, câteva cuvinte despre câteva dintre aceste criterii.
Depresia şi băuturile răcoritoare
Începând cu 1995, cercetătorii de la Institutul Naţional de Sănătate Ambientală* din SUA au avut mai mult de 250.000 de chestionare completate, având ca subiect tipurile de băuturi consumate de către adulţi cu vârste cuprinse între 50 şi 71 de ani.
Psihologia anormalului, Generalităţi
Psihologia anormalului este unul dintre cele mai comune cursuri din oferta multor universităţi. Ea descrie cele mai grave forme de tulburări mintale, care alcătuiesc un domeniu fascinant în sine, dar care au, de asemenea, o relevanță personală pentru mulți studenți.
Starea de flux
Cum este să fii pe deplin viu, chiar în acest moment, angajat total în ceea ce faci? Asta înseamnă psihologia fluxului. Când expertul în fericire și creativitate, Mihaly Csikszentmihalyi, a studiat modul în care lucrează pictorii, el a observat un lucru ciudat.
Efectele Placebo
Faptul de a crede în ceva te ajută adesea să faci acel ceva să funcţioneze. Acesta este efectul placebo. Un placebo este în sens literal un ”lucru plăcut”. Cuvântul se referă în general la o pastilă de zahăr sau la un medicament fals. Detalii, în continuare.
Variabilitatea solară şi clima terestră
La nivel galactic, Soarele este o stea remarcabil de constantă. În timp ce unele stele prezintă pulsaţii spectaculoase, cu fluctuaţii de mărime şi strălucire, uneori chiar explodând, luminozitatea Soarelui variază cu numai 0,1% pe parcursul ciclului solar de 11 ani.
Misterul materiei se adânceşte
Uitaţi de particule şi de unde. Când vine vorba de adevărata deghizare a realităţii materiale, ceea ce se află acolo depăşeşte imaginaţia noastră...cu alte cuvinte, dacă veţi alege dintre cele două variante, nu puteţi decât greşi. Realitatea e altfel şi nu încape în cuvinte.
Nu existăm într-un număr infinit de locuri
Repetarea la infinit, ideea că planetele şi fiinţele vii trebuie să fie repetate de un număr infinit de ori, nu pot fi deduse logic din fizica actuală şi teoriile cosmologice. Iată cum demontează ideile despre istoriile identice, dar separate spaţio-temporal doi oameni de ştiinţă spanioli.
Sfârşitul intimităţii genetice
Suntem prea liberali în ceea ce priveşte informaţia noastră genetică? Având în vedere faptul că o cantitate în creştere de informaţie genetică poate fi accesată online, mulţi cercetători cred că garantarea intimităţii donatorilor a devenit o sarcină imposibilă.
