Nu, nu se mănâncă. Şi nici nu este destinată să ofere flexibilitate ”articulaţiilor atacate de artrită” ale melcilor. Cu ea se masează faţa pentru îmbunătăţirea tenului, reducerea ridurilor şi diminuarea cicatricilor. Cel puţin aşa se pretinde.
Nu-i aşa că distribuitorii de cosmetice sunt cu adevărat talentaţi? Ei pot plasa tone de speranţă într-un borcănel minuscul. Industria cosmeticelor tinde să lanseze noi produse într-un ritm frenetic, dar în acest caz special, avem de-a face cu pasul melcului. Literalmente. Cremele de faţă care conţin secreţie provenind de la melci sunt un produs cu foarte mare căutare în America de Sud şi Coreea şi îşi croiesc încet drumul către America de Nord. Sună... ei bine, ca orice efort de marketing, insidios. Dar încă nu vă daţi ochii peste cap în semn de dispreţ. Există şi o istorie aici, potrivit căreia Hipocrate recomanda ca remediu preferat un amestec de lapte acru şi melci zdrobiţi pentru pielea inflamată. Sigur că asta nu înseamnă ca avea şi vreun efect. La urma urmei omul care ne-a lăsat jurământul lui Hipocrate, credea, de asemenea, că excrementele de porumbel vindecă chelia.
Dar nu iese fum fără foc. Se pare că fermierii chilieni care creşteau melci pentru piaţa alimentară au remarcat că pielea lor devenea mai catifelată după ce umblau cu melcii. Nu este tocmai o dovadă ştiinţifică, dar a fost deajuns pentru ca industria cosmetică să comercializeze rapid secreţii provenind de la melci.
Secreţiile de melci sunt un amestec chimic complex care conţine proteoglicani şi glicozaminoglicani, precum şi o varietate de enzime glicoproteice. Mai conţine, de asemenea, acid hialuronic, peptide de cupru, compuşi antimicrobieni şi oligoelemente, cum ar fi cupru, zinc şi fier. Toată această combinaţie este menită să îl protejeze pe melc de tăieturi, escoriaţii şi bacterii. Dar ce efect poate avea asupra oamenilor? Există de fapt dovezi că cel puţin unul din componentele cremei de melc poate stimula proliferarea fibroblastelor, celulele care produc colagen şi elastină, proteinele care formează matricea de bază a structurii pielii. Cu toate acestea, problema este că toate aceste efecte au putut fi observate doar în culturile de celule. Nu există niciun studiu care să fi certificat beneficiul cremei de melc pentru oameni. Dar chiar şi fără o astfel de dovadă, unii producători susţin că deţin un produs de calitate superioară deoarece melcii lor au fost crescuţi cu ginseng.
Şi cum se obţine această secreţie de melc? Se pare că melcii trebuie să fie stresaţi pentru a putea secreta această materie lipicioasă. Nu ştiu prea bine cum se poate stresa un melc, poate înscriindu-l la vreun maraton sau speriindu-l enumerându-i cele şase mici fântâni gata să fie încărcate cu melci vii pentru celebrele meniuri cu ”escargots”.
În cele din urmă s-ar putea să descoperim unele dovezi ştiinţifice pentru beneficiile cremei pe bază de secreţie de melc, dar deşi cursa comercializării şi entuziasmul continuă nebuneşte, cercetările par să progreseze cu ... ei bine... nu mă pot abţine... cu viteza melcului. Crema este scumpă, dar dacă doriţi să o încercaţi, cred că puteţi găsi prin grădină câţiva melci care să vi se plimbe pe faţă pe gratis. Iar dacă crema de melc nu este îndeajuns de exotică, trebuie să ştiţi că există şi şamponul cu spermă de taur care se pare că dă părului o strălucire inegalabilă. Şi acesta este foarte scump, dar presupun că munca de colectare a ingredientului prezintă riscuri profesionale.
Traducere de Daniela Albu după how-about-some-snail-cream, cu acordul autorului.
