Oamenii de ştiinţă, folosind supercomputerul Harvard’s Odyssey, au creat cea mai realistă simulare a evoluţiei cosmice de până acum. Aceştia au reuşit să creeze pe computer un întreg univers, cu naşterea şi evoluţia ulterioară a acestuia.
Cercetătorii, de la Centrul de Astrofizică Harvard-Smithson şi Institutul de Studii Teoretice Heidelberg, au dezvoltat o nouă abordare computaţională care poate modela precis naşterea şi evoluţia a sute de galaxii de-a lungul miliardelor de ani.
Produsă cu ajutorul unui nou software, AREPO, simularea a fost mult mai detaliată decât încercările trecute de modelare a universului şi ar putea deveni un instrument vital pentru cosmologi. În crearea AREPO, echipa practic a eliminat dezavantajele modelelor trecute lăsând doar avantajele lor, explică Volker Springel, unul dintre astrofizicienii care au lucrat la simulare.
Folosind informaţiile înregistrate de la radiaţia de fond rămasă în urma Big-Bangului ca intrare, AREPO poate să simuleze cu precizie evoluţia Universului până astăzi. Mark Vogelsberger, un alt membru al echipei, spune că: „Am creat o întreagă varietate de galaxii pe care le vedem în universul local”.
Acest nivel de detalii şi precizie este obţinut cu ajutorul unei reţele care se flexează şi se mişcă în spaţiu pentru a se potrivi mişcărilor gazelor, stelelor, materiei întunecate şi energiei întunecate. În schimb, modelele precedente, în general, au împărţit Universul în cuburi de dimensiuni fixe şi astfel aveau tendinţa de a produce galaxii neclare, asemeni unor pete.
Cu toate acestea, AREPO este capabil să-şi utilizeze abordarea „plasei care se deplasează”, astfel încât să producă galaxiile cu aspectul lor natural; Calea Lactee, spre exemplu, are într-adevăr discul larg şi braţele unei galaxii spirale în simulare.
Desigur, această abordare dinamică şi fluidă necesită o cantitate uriaşă de putere de lucru a calculatorului. În orice caz, executând simularea pe supercomputerul Odyssey de la Harvard, folosind un total de 1024 de nuclee de procesoare, cercetătorii au fost capabili să comprime 14 miliarde de ani de evoluţie cosmică în doar câteva luni de lucru cu calculatorul.
Debora Sijochi, unul dintre astrofizicienii care au contribuit la cercetare, vede aceasta îmbunătăţire a simulării, faţă de predecesorii săi, ca un salt uriaş înainte, fiind la fel de importantă precum beneficiile pe care le-ar putea aduce finalizarea telescopului gigant „Magellan”, la sfârşitul deceniului.
Următorul pas, potrivit opiniilor ei şi ale echipei, este să simuleze volume cât mai mari din Univers la cea mai mare rezoluţie pe care software-ul AREPO o permite.
Traducere după how-to-grow-a-universe- de Daniel Cosovanu
