O cameră de pe satelitul Terra al NASA a surprins această imagine a norilor de deasupra Oceanului Indian de Sud.
Credit: NASA/JPL-Caltech
Norii se formează atunci când vaporii de apă (gaz) se transformă în picături de apă (lichid). Aceste picături de apă se formează pe particule foarte mici, precum particule de praf, care plutesc în aer.
Atârni un prosop ud, iar când te întorci, el este uscat. Pui un bol cu apă pentru câinele tău și, când privești din nou, nivelul apei a scăzut, deși Woofy nu s-a apropiat deloc de bol.
Unde a dispărut apa? S-a evaporat. Asta înseamnă că o parte din apa lichidă din prosop sau din bol s-a transformat într-un gaz invizibil (vapori de apă) și s-a ridicat în atmosferă.
Același lucru se întâmplă constant cu oceanele, lacurile, râurile, mlaștinile, piscinele și oriunde apa intră în contact cu aerul.
Apa lichidă se transformă în gaz atunci când moleculele de apă primesc energie suplimentară de la o sursă de căldură, precum Soarele, sau de la alte molecule de apă care se ciocnesc de ele. Aceste molecule scapă apoi din masa de apă lichidă sub formă de gaz.
În procesul de transformare din lichid în gaz, moleculele absorb căldură, pe care o transportă cu ele în atmosferă. Astfel, apa rămasă în urmă se răcește.
Căldura face ca o parte din apa lichidă – din locuri precum oceanele, râurile și piscinele – să se transforme într-un gaz invizibil numit vapori de apă. Acest proces se numește evaporare și reprezintă începutul formării norilor.
Aerul poate reține doar o anumită cantitate de vapori de apă, în funcție de temperatură și de greutatea aerului – sau presiunea atmosferică – dintr-o anumită zonă. Cu cât temperatura sau presiunea atmosferică sunt mai mari, cu atât aerul poate reține mai mulți vapori de apă. Atunci când un anumit volum de aer reține toată cantitatea de vapori posibilă se spune că este „saturat”.
Ce se întâmplă dacă un volum de aer saturat se răcește sau dacă presiunea atmosferică scade? Aerul nu mai poate reține toți acei vapori de apă. Excesul se transformă din gaz în lichid (condensare) sau solid (gheață). Aceste două procese duc la formarea norilor.
Condensarea are loc cu ajutorul unor particule minuscule care plutesc în aer, precum praful, cristalele de sare din stropii de mare, bacteriile sau chiar cenușa vulcanică. Aceste particule oferă suprafețe pe care vaporii de apă se pot transforma în picături de apă lichidă sau în cristale de gheață.
O acumulare mare de astfel de picături sau cristale de gheață formează un nor.
Praful și alte particule aflate în aer oferă suprafețe pe care vaporii de apă se transformă în picături de apă sau cristale de gheață.
Micile picături de apă se condensează pe particule și formează picături de nor. Norii sunt alcătuiți dintr-un ansamblu de picături de nor adunate împreună cu picături de ploaie.
De obicei, ne gândim la nori ca fiind în cer, dar atunci când condițiile sunt potrivite, un nor se poate forma și la nivelul solului. Atunci se numește „ceață”. Dacă ai mers vreodată prin ceață, ai mers printr-un nor.
Deși ideea de bază a formării norilor este ușor de înțeles, există mult mai multe lucruri de aflat. Dacă privești dincolo de exteriorul pufos al unui nor, vei descoperi o lume plină de complexitate. De fapt, norii sunt considerați unul dintre cele mai provocatoare aspecte ale științei climei.
Asta pentru că înțelegerea deplină a norilor necesită o înțelegere profundă a întregii atmosfere. Oamenii de știință lucrează pentru a-și îmbunătăți cunoștințele cu ajutorul unor instrumente precum cele aflate pe sateliții NASA ICESat-2, PACE și altele - care observă diferite aspecte ale norilor.
Cu cât putem înțelege mai bine norii și atmosfera care îi generează, cu atât mai bine putem afla ce se întâmplă cu clima noastră.
> Citește și: Cum îşi păstrează norii forma? În fapt, e doar o iluzie...
Sursa: NASA
