Delphi, Grecia
În ultima decadă a avut loc o revoluţie tăcută în arheologie, în urma căreia arheologii deţin capabilităţi de a vedea prin pământ fără a săpa. Progresele din geofizică, chimia solului şi cu privire la teledetecţie facilitează descoperirea mai rapidă a siturilor străvechi. În acest articol vom vorbi despre şase instrumente utilizate în arheologie pentru identificarea acestor situri.
Viitorul va consta în utilizarea combinată a acestor instrumente; poate într-o zi vom crea o realitate virtuală conectată la un GPS care ne va permite să realizăm observaţii direct sub sub suprafaţa Pământului. Deşi nu poţi identifica artefacte în acest fel şi nu poţi data ceea ce vezi, această abordare are avantaje certe, evitând, de exemplu, deteriorarea obiectelor prin săpare.
1. Google Earth
Imaginile satelitare obţinute prin intermediul bine-cunoscutelor softuri ca Google Earth, Microsoft Bing şi NASA World Wind permite "deplasarea" în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii pentru a identifica situri arheologice. Se pot astfel identifica movile ce ascund aşezări vechi.
Fotografiile aeriene au fost folosite încă din 1930, dar acestea erau dificil de accesat. În schimb universalitatea unui program ca Google Earh face din acesta un instrument fantastic pentru amatori şi profesionişti deopotrivă.
Cu toate acestea sunt multe probleme în interpretarea imaginilor satelitare, care nu pot rezolvate decât la sol.
2. LIDAR
Imagine a unei fortificaţii princiare din perioada 550 - 450 î.e.n., acoperită astăzi cu pădure densă
Siturile arheologice adesea lasă indicii de suprafaţă cu privire la ce este îngropat în pământ. Efortul manual enorm depus anterior pentru cartografierea unei loc de interes este astăzi înlocuită de o tehnologie revoluţionară, denumită LIDAR (Light Detection and Ranging), care produce hărţi 3D detaliate al suprafeţei terestre într-o fracţiune de secundă.
LIDAR este instalat pe o aeronavă şi scanează solul cu ajutorul unor fascicole laser; de asemenea, LIDAR este conectat la un echipament GPS şi la o unitate de măsurare inerţială (eng. inertia measurement system).
Unul dintre avantajele LIDAR constă în posibilitatea de a scana situri mascate de vegetaţie sau păduri.
Imagine de înaltă rezoluţie obţinută prin utilizarea LIDAR
credit: wikipedia.org
3. UAV-urile
Arheologii folosesc UAV-urile (eng. unmanned aerial vehicle) sau dronele (termen care pare să înlocuiască termenul UAV în vorbirea comună. n.tr.) de ani de zile pentru a observa diverse locuri din aer. Înainte de utilizarea dronelor au fost folosite zmeie, baloane cu heliu ori aeromodele. Dronele prezintă avantajul că pot capta imagini în condiţii de lumină scăzută, pe ninsoare ori în condiţii de îngheţ (când anumite situri pot fi mai bine vizualizate).
În viitorul nu prea îndepărtat va fi posibil ca tehnologia LIDAR să fie instalată chiar pe drone.
4. Geofizica
Tehnicile geofizice pot ajuta la identificarea unor zone de interes. Rezistivitatea solului, de exemplu, măsoară rezistenţa solului la trecerea curentului electric. Se pot identifica astfel diferenţe în ce priveşte umiditatea solului pentru a dezvălui structuri îngropate; funcţionează până la circa 1,5 m adâncime. Deşi este o metodă lentă, fiind necesară introducerea de electrozi la distanţe bine calculate - se pot obţine rezultate detaliate.
Magnetometria măsoară intensitatea câmpului magnetic al Pământului în vecinătatea instrumentului folosit (magnetometrul). Această metodă poate dezvălui anumite tipare create prin ardere ori prin intermediul bacteriilor din sol - care lasă anumite "amprente" magnetice în sol. Acestă metodă este una rapidă şi s-a dovedit utilă în special în zona deşertică, cum ar fi Egiptul.
Magnetometre sensibile, cu multipli senzori, instalate pe maşini, conectate la GPS - sunt capabile să evalueze mai multe hectare într-o zi, oferind date integrate cu privire la suprafeţele evaluate.
5. Geochimia solului
Resturi de excremente umane şi animale din jurul aşezărilor străvechi pot sta în sol timp de mii de ani. Se cunoaşte de multă vreme că folosind înregistrări cu privire la metalele grele din sol se pot localiza vechi aşezări umane. Acest aspect este important mai ales în cazurile în care nu au rămas artefacte în aceste aşezări.
Un mod de a efectua măsurători constă în colectarea acestor mostre de excremente şi analizarea lor în laborator. Dar în ultimii ani au apărut aparate de analiză portabile, denumite pXRF (X-ray fluorescence spectroscopy measurers). Acestea funcţionează prin emiterea de raze X, pe care atomii mostrelor le absorb. Energia radiaţiei X face ca atomii să emită raze X cu o anumită frecvenţă, care indică elementele din care este alcătuită mostra evaluată.
6. Georadarul
Atunci când s-a folosit pentru prima data georadarul (sau GPR-ul, de la eng. ground penetrating radar), în anii '80 ai secolului trecut, s-a crezut că acesta reprezintă rezolvarea multor probleme în arheologie. Georadarul funcţionează pe baza unor impulsuri electromagnetice pentru a crea imagini ale solului. Deşi tehnologia s-a îmbunătăţit constant, arheologii nu au fost impresionaţi. Deşi georadarul identifică secţiunile dintre straturile de sedimente, acesta produce şi multe erori.
Recent noi softuri au fost implementate pentru a salva tehnologia, permiţând modelarea 3D, care permit vizualizări mult mai bune ale solului. Un avantaj al georadarului este acela că funcţionează în locuri mici şi prin suprafeţe dure. Dar interpretarea rezultatelor rămâne deocamdată problematică.
Traducere şi adaptare după Six tools that are revolutionising archaeology
