Dacă în articolul anterior am descris istoria Universului până la naşterea Terrei, începând cu acest articol vom studia istoria Terrei. Perioada pe care o vom prezenta în articolul de faţă este precambrianul, perioada scursă dintre naşterea Terrei şi Cambrian.
Înainte ca Terra să existe (18)
Ce este precambrianul?
Articolul anterior am explicat modul în care geologii au împărţit istoria Terrei în mai multe perioade de timp. Cea mai mare diviziune a istoriei Terrei este eonul, care este subdivizat în ere, care la rândul lor sunt subdivizate în perioade şi epoci.
Tot articolul anterior am explicat faptul că intervalul de timp din prezent şi până acum 543 milioane de ani face parte din eonul denumit fanerozoic. Fanerozoicul este împărţit în trei ere: paleozoic, mezozoic şi neozoic. Ei bine, numele de precambrian este atribuit intervalului de timp dintre prima perioadă a paleozoicului, denumită cambrian şi naşterea Terrei.
Se observă faptul că precambrianul este o perioadă lungă de aproximativ 4 miliarde de ani. Observăm acest lucru scăzând din vârsta Terrei (4,56 miliarde de ani) durata fanerozoicului. Intervalul de timp reprezentat de precambrian este divizat la rândul său în eoni, ere şi perioade. Dar pentru că această perioadă a istoriei Terrei este destul de puţin cunoscută, iar această serie de articole este una introductivă, vom studia toate aceste subdiviziuni sub forma unui singur interval de timp (precambrianul).
Istoria Terrei în precambrian
Multă vreme precambrianul a fost pentru geologi o ,,terra incognita’’ a geologiei, dar în anul 1956, anul în care a fost măsurată vârsta Pământului, a devenit evidentă durata întinsă a acestuia, de 4 miliarde de ani.
Pământul se formează prin fenomenul de acreţie a rocilor din Sistemul Solar, acum 4,56 miliarde de ani. Elementele grele, cum sunt fierul şi nichelul migrează spre centrul Terrei, formând astfel miezul metalic al acesteia; celelalte elemente dispunându-se în funcţie de greutate, cele mai grele în apropierea miezului, iar cele mai uşoare în apropierea scoarţei. Astfel se formează structura de azi a planetei, cu un miez situat central, învelit de manta şi de scoarţă.
Se consideră că acum 4,5 miliarde de ani a avut loc o ploaie de asteroizi, iar un corp de dimensiunea lui Marte a lovit Terra şi a dislocat un mare volum de rocă. Aceste fragmente de rocă se vor aglomera datorită atracţiei gravitaţionale, formând Luna. Datorită atracţiei exercitate de Pământ, Luna va deveni satelitul natural al acestuia.
Acum 4,3 miliarde de ani, Terra se răceşte, permiţând astfel formarea primelor oceane. Compoziţia apelor acestor oceane era foarte diferită de cea de astăzi, cuprinzând un număr mare de substanţe organice toxice, precum metanul (CH4), hidrogenul sulfurat H2S, amoniacul (NH3), dioxidul de carbon (CO2). În oceane apar la scurt timp primele molecule organice.
Acum 3,8 miliarde de ani apar primele organisme, procariotele. Procariotele sunt organisme unicelulare şi nu au materialul genetic cuprins într-un nucleu, ci acesta este în contact direct cu citoplasma. În această perioadă atmosfera conţinea cantităţi însemnate de metan şi amoniac, gaze toxice pentru majoritatea organismelor actuale.
Temperaturile de la suprafaţa Terrei încep să scadă, iar acum 2,8 miliarde de ani pe Terra apar primele organisme eucariote. Eucariotele, spre deosebire de procariote, au materialul genetic organizat într-un nucleu.
Acum 2,7 miliarde de ani, microorganismele fotosintetice încep să emită cantităţi însemnate de oxigen în atmosferă. La început doar o mică parte din oxigen a rămas în atmosferă, restul oxidând diverse elemente precum fierul şi formând astfel noi minerale. Cu timpul însă atmosfera se îmbogăţeşte în oxigen. Oxigenul, deşi vital pentru organismele actuale, era un produs toxic pentru majoritatea organismelor din acea vreme, astfel multe dintre acestea au fost nevoite să se adapteze, iar cele care nu s-au putut adapta noilor condiţii fie s-au retras în sedimente sau sub pământ, fie au dispărut. Oxigenul format în această perioadă ajunge în straturile superioare ale atmosferei unde va forma stratul de ozon.
Acum Terra prezenta o atmosferă bogată în oxigen şi un strat de ozon protector, care protejează organismele de radiaţiile ultraviolete excesive. Astfel s-a deschis calea spre evoluţia vieţii. Pământul era acum dominat de organismele fotosintetice.
Cu 2,2 miliarde de ani în urmă, trăia alga Grypania. Grypania era un organism eucariot, considerată de unii oameni de știinţă primul organism pluricelular; probabil că erau organisme unicelulare, organizate în colonii.
Acum 1,2 miliarde de ani apar primele alge pluricelulare. Unele indicii indică faptul că acestea prezentau o formă de reproducere sexuată. Tot în această perioadă se consideră că s-a format super-continentul Rodinia.
Acum 800-700 milioane de ani apar primele metazoare (animale pluricelulare) şi primele alge cu schelete din silice. Tot în această perioadă se consideră că s-a încheiat fragmentarea Rodiniei.
De-a lungul precambrianului, Terra a fost izbită de numeroşi meteoriţi, au avut loc extincţii ale diferitelor organisme şi schimbări ale climei. Odată cu sfârşitul acestuia, începe fanerozoicul.
Bibliografie:
Terra - Enciclopedia completă a planetei noastre, Editura RAO.
