Am învăţat că există 3 componente fundamentale folosite în construirea circuitelor electronice: rezistorul, capacitorul şi inductorul. Acestea sunt elemente "pasive", capabile să disipeze ori să stocheze energie, dar nu să o genereze.
La începutul lunii mai a anului 2008 a apărut în revista Nature un articol anunţând construirea unei a patra componente electronice: memristorul (memory resistor) de către o echipă de la laboratoarele Hewlett-Packard .
Cercetătorii de la Hewlett Packard au reuşit să construiască un nou tip de memorie ce se prevede a fi un extraordinar salt înainte în tehnologia fabricării computerelor. Componenta a fost denumită memristor şi permite stocarea informaţiei după ce alimentarea circuitelor a fost decuplată (de pildă, se închide calculatorul). Stan Williams, unul dintre creatorii noii componente, a definit memristorul astfel: „ în esenţă este un rezistor cu memorie”.
Fiecare memristor are în partea de jos şi în partea de sus un fir care conectează dispozitivul.
Printre beneficiile folosirii memristorului ce se întrevăd la acest moment sunt:
1. Pentru că se poate memora starea calculatorului la momentul închiderii, acesta nu va mai avea nevoie de perioada de boot, întrucât la repornire circuitele de memorie sunt în starea din clipa decuplării;
2. Durata de funcţionare a telefoanelor mobile ar putea fi mult mai mare;
3. Nu se vor mai pierde date în cazul întreruperi tensiunii, pentru că memristoarele vor reţine starea sistemului la momentul căderii reţelei electrice;
Ideea memristorului a avut-o profesorul Leon Chua de la Universitatea din California încă din anul 1971. Deşi acesta a publicat un articol la acea dată despre posibilitatea realizării şi utilitatea memristorului, la auzul veştii că a fost construit, a afirmat că nu se aştepta ca această realizare să-l prindă în viaţă.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Tehnologie
În 2008, după doi ani de la anunţarea începerii cercetărilor, fizicieni de la Joint Institute for Laboratory Astrophysics, folosind atomi de stronţiu, au reuşit să construiască un ceas atomic mai precis decât cel pe bază de cesiu, standardul în calcularea timpului astăzi.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cum funcţionează lucrurile?
Telescopul este instrumentul uimitor ce poate face ca obiectele aflate la mare depărtare să apară ca fiind mult mai apropiate decât sunt în realitate. Galileo Galilei este primul care foloseşte telescopul pentru observarea spaţiului cosmic. Newton construieşte primul telescop cu oglindă.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cum funcţionează lucrurile?
World Wide Telescope este un program realizat de Microsoft ce vă permite explorarea spaţiului cosmic într-un mod inedit. Dacă sunteţi familiarizat cu Google Sky, trebuie să ştiţi că World Wide Telescope este net superior din toate punctele de vedere. În imaginea de mai jos puteţi vedea interfaţa acestui program cu planeta Jupiter în prim-plan.
Cele mai interesante caracteristici ale softului, în opinia noastră, sunt:
1. grafica este excepţională, iar experienţa explorării spaţiului este unică, având impresia că sunteţi într-o navetă spaţială şi călătoriţi prin spaţiu;
2. puteţi vizualiza sistemul nostru solar 3D, ceea ce înseamnă că vă puteţi plimba de la o planetă la alta, puteţi înconjura planetele, păstrându-vă în contextul sistemului solar;
3. cantitatea de informaţii pusă la dispoziţia dumneavoastră este enormă.
Programul este gratuit şi are mai puţin de 30 de MB. Baza de date poate fi accesată doar prin internet, neputând fi instalată pe calculatorul dumneavoastră.
Pentru a merge la pagina de download a softului, daţi clic aici.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Tehnologie
O lupă este o lentilă biconvexă (care are ambele feţe bombate către exterior) ce produce o imagine mărită a obiectului observat. În funcţie de poziţionarea lupei, imaginea virtuală a obiectului este mai mică sau mai mare.
Cum „măreşte” lupa un obiect?
Motivul pentru care o lupă poate produce o imagine mărită a unui obiect este acela că o lentilă biconvexă are proprietatea de a curba traiectoria rezelor de lumină ce o traversează.
Lumina reflectată de obiect intră în lentilă în linii drepte. La ieşirea din aceasta, rezele de lumină (ce suferă o deviere a direcţiei de deplasare, refracţie) sunt concentrate într-un punct numit focar (care este situat, la o lentilă banală, de citit, la aproximativ 25 de centimetri). Această capacitate a lentilei de a concentra lumina aţi folosit-o probabil în copilărie când, focalizând razele Soarelui, aprindeaţi bucăţi de hârtie.
După cum puteţi observa în imaginea de mai sus, imaginea reală este inversată după pătrunderea razelor de lumină în ochi. Pentru cei care nu ştiu acest lucru, trebuie menţionat că acesta este modul în care ochiul uman funcţionează. Creierul face inversarea imaginii răsturnate, în aşa fel încât lucrurile să ne pară în poziţia corectă.
Imaginea virtuală a unui obiect este imaginea pe care o vedeţi în fapt atunci când folosiţi lupa. Aceasta este imaginea mărită a obiectului. Dacă eliminăm lupa din imaginea de mai sus, vom vedea obiectul aşa cum este reprezentat în imaginea de mai jos.
Schimbarea dimensiunii imaginii virtuale odată cu schimbarea distanţei dintre lupă şi obiect
La schimbarea distanţei lupei faţă de obiect se poate observa cum imaginea virtuală îşi schimbă la rândui ei dimensiunile. După cum puteţi vedea în imaginea de mai jos, odată cu depărtarea lupei de obiect, acesta pare mai mare; este ca şi cum obiectul ar fi mai aproape de dumneavoastră, ca şi cum o fotografie a obiectului se apropie sau de depărtează de ochi.
În realitatea, există o limită a depărtării lupei de obiect şi, prin urmare, a capacităţii lupei de a mări obiectul. Dacă îndepărtaţi prea mult lupa de obiectul observat, imaginea va deveni neclară şi nu veţi mai putea vedea nimic.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cum funcţionează lucrurile?
Furtunile sunt anunţate de scăderea presiunii atmosferice
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cum funcţionează lucrurile?
Cunoscutul program produs de Google, Google Earth, a ajuns la versiunea 5.0 beta. Faţă de ce ştiaţi deja că face Google Earth, au fost adăugate următoarele opţiuni:
1. Posibilitatea de a călători sub apă.
2. Posibilitatea de a înregistra călătoriile dumneavoastră folosindu-vă de Google Earth.
3. Posibilitatea de a vedea cum arătau locurile pe care le vizitaţi la un anume moment istoric pe care îl alegeţi dumneavoastră. Bucureştiul, de exemplu, are o istorie cuprinsă între 2002 şi 2009.
După câte am observat, România este mai bine acoperită decât în vechile versiuni, imaginile pentru oraşele mai mici fiind de mai bună calitate. De asemenea, impresia noastră este că actualizarea se face mai rapid.
Odată instalat programul, puteţi opta pentru Google Earth, pentru Google Sky, ce vă poartă prin imensitatea spaţiului cosmic ori pentru Google Mars, care este o hartă detaliată, 3D, a planetei Marte.
Pentru descărcarea versiunii 5.0 a Google Earth daţi clic AICI.
Pentru cei ce nu ştiu, vă spunem că descărcarea şi folosirea programului este gratuită.
Iată şi un film de prezentare a noului Google Earth.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Tehnologie
Luăm contact adesea prin intermediul mass-media cu ştiri despre descoperirile arheologice făcute în diverse colţuri ale lumii. Fie că este vorba despre unelte din lemn sau oase foarte bine conservate, arheologii fac întotdeauna estimări privind vechimea obiectelor sau rămăşiţelor umane dezgropate.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cum funcţionează lucrurile?
Am prezentat în acest articol o scurtă explicaţie a legii conservării energiei. Iată în continuare un exemplu care ajută la înţelegerea acestei legi fundamentale pentru modul în care interpretăm funcţionarea universului nostru.
Am ales spre exemplificare transformările pe care le suferă energia pe care o posedă un automobil. Săgeţile roşii indică transferuri de energie.
- Detalii
- de: T. Ov.
- Construcţia şi funcţionarea automobilului
Fiecare dintre noi a mânuit cu fascinaţie în copilărie un titirez, neavând habar de faptul că are în mână un giroscop. Dar pe ce principii îşi întemeiază giroscopul funcţionarea şi în ce domenii îşi găseşte aplicabilitatea?
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cum funcţionează lucrurile?
Toţi cei pasionaţi de fotografie s-au lovit de această problemă după ce au folosit aparatul de fotografiat, întrebându-se probabil despre cauza care generează apariţia nuanţelor de roşu la nivelul ochilor celor fotografiaţi.
Efectul de "ochi roşii" apare în unele fotografii atunci când nu există lumină suficientă pentru o expunere de calitate şi este folosit blitz-ul. În condiţiile de iluminare care necesită folosirea blitz-ului, pupila se dilată pentru a lăsa suficientă lumină să pătrundă în ochi, astfel încât imaginea să se formeze corespunzător la nivelul retinei.
- Detalii
- de: T. Ov.
- Tehnologie
Reţelele de calculatoare din cadrul instituţiilor de stat sau firmelor private folosesc în majoritatea covârşitoare a cazurilor pentru a interconecta diferite echipamente cabluri de tip UTP şi conectori de tip RJ-45. Cablurile UTP, acronim pentru Unshielded Twisted Pair (cablu torsadat neecranat), conţin câte 4 perechi de fire răsucite unul în jurul celuilalt (în scopul anulării interferenţelor electromagnetice generate de semnalele electrice care circulă prin ele), din care utile sunt doar două perechi.
cablu tip UTP conector tip RJ-45
- Detalii
- de: T. Ov.
- Computerul - hardware şi software
Motorul termic ca mijloc de propulsie...
Una dintre cele mai importante aplicaţii practice ale principiilor termodinamicii este motorul termic. În cadrul unui motor termic, căldura este extrasă dintr-o substanţă aflată la o temperatură ridicată şi convertită parţial în lucru mecanic. Putem spune deci că motoarele termice transferă lucru mecanic exteriorului în schimbul energiei primite sub formă de căldură din mediul înconjurător. Motoarele termice nu au un randament de 100%, cum de altfel niciun motor construit de mâna omului nu are. În acest caz explicaţia este că energia termică rămasă (care nu este convertită în lucru mecanic) se pierde, fiind eliberată în mediul din vecinătatea motorului, care are o temperatură mai scăzută. Cel mai cunoscut motor termic este motorul cu aburi folosit la propulsarea locomotivei cu aburi. Şi primele generatoare electrice erau tot nişte motoare termice care, asemenea locomotivei cu aburi, foloseau apa pe post de agent termic, convertind de fapt puterea aburului în expansiune în lucru mecanic (vezi figura de mai jos).
- Detalii
- de: T. Ov.
- Tehnologie
Cine a inventat radioul? Majoritatea enciclopediilor de ştiinţă şi tehnică ne spun că în 1895 Guglielmo Marconi, un inventator italian în vârstă de doar 20 de ani, a creat un dispozitiv capabil să transmită şi să recepţioneze unde radio pe distanţe de maximum 1 kilometru. Îmbunătăţirile ulterioare ale antenei sale şi apariţia unui amplificator primitiv de semnal i-au permis lui Marconi să înregistreze un patent în Marea Britanie pentru „telegraful fără fir”. În 1897 a reuşit să transmită semnale unor nave aflate la 29 de kilometri de ţărm, pentru a izbuti doar patru ani mai târziu să transmită semnale radio peste Atlantic. A fost răsplătit cu premiul Nobel pentru fizică în 1909 pentru munca sa în domeniul transmiţătoarelor şi receptoarelor radio. Aceasta este povestea pe care o puteţi citi în majoritatea lucrărilor de popularizare a fizicii. Adevărul este însă că un fizician sârbo-croat, Nikola Tesla, a pus bazele radioului încă din 1896. Marconi a folosit ideea lui după mai mulţi ani, dar Tesla s-a luptat pentru recunoaşterea întâietăţii sale până la moartea sa în 1943, când justiţia a invalidat patentul lui Marconi şi l-a recunoscut pe Tesla drept inventatorul radioului.
- Detalii
- de: T. Ov.
- Tehnologie
Antenele sunt dispozitivele folosite la emisia şi recepţia undelor radio prin/din aer şi/sau spaţiul cosmic. Sunt folosite pentru a transmite unde radio către locaţii distante, dar şi pentru a recepţiona semnale radio venite de la surse îndepărtate. Antenele sunt folosite nu doar la emisia şi recepţia semnalelor radio ale staţiilor publice de radio pe care le ascultăm zilnic în maşinile și casele noastre. Transmisiile de televiziune folosesc şi ele frecvenţe din spectrul undelor radio, ca şi radarele militare şi civile, telefonia mobilă sau sateliţii artificiali. Majoritatea aparatelor care au încorporate transmiţătoare sau receptoare radio (precum telefoanele mobile, aparatul de radio din mașina fiecăruia, antena clasică "de bulgari" pe care o foloseam înainte de 1989 pentru a vedea mai mult de 2 ore de program TV zilnic, sau mai noile antene satelit, etc.) dispun de o antenă.
- Detalii
- de: T. Ov.
- Tehnologie
Dacă apreciezi articolele SCIENTIA, sprijină site-ul cu o donație! |
Clic pe imagine pt. detalii.