Guvernul Marii Britanii a lansat o consultare publică privind mașinile fără șofer, în pregătirea testelor pe drumurile publice programate pentru anul viitor. Au trecut deja mai bine de zece ani de când perspectiva vehiculelor autonome pe drumurile publice a devenit reală, iar prototipuri și flote de robotaxiuri, precum Waymo și Cruise, au înlocuit șoferii umani cu inteligență artificială (IA). În ciuda progreselor rapide în tehnologie, alte aspecte ale tranziției către condusul autonom rămân în urmă.
Iată cinci motive pentru care este puțin probabil ca mașinile autonome să cucerească prea curând drumurile publice.
1. Incertitudini privind siguranța
Unul dintre principalele beneficii așteptate de la introducerea mașinilor autonome este creșterea siguranței rutiere prin eliminarea erorilor umane. În SUA, Administrația Națională pentru Siguranța Traficului Rutier a raportat în 2018 că peste 90% din accidentele grave au fost cauzate de erori umane. Totuși, nu există încă suficiente dovezi convergente care să susțină ideea că înlocuirea șoferilor umani cu IA va face drumurile mai sigure.
Pe de altă parte, există dovezi că factori precum condițiile meteorologice nefavorabile, designul drumurilor, sistemele de control al traficului și traficul mixt (adică vehicule conduse de oameni și vehicule autonome) pot reduce performanța acestor vehicule. Anomaliile în comportamentul de condus și frecvența coliziunilor din spate care implică tehnologii autonome sugerează că algoritmii IA sunt încă departe de perfecțiune.
2. Reglementările și legislația nu țin pasul
Investițiile substanțiale în cercetare și dezvoltare pentru tehnologiile autonome au dus la o industrie inovatoare în plină expansiune. În schimb, procesele legislative și de reglementare sunt adesea mai lente, implicând etape multiple: redactare, consultare publică, dezbatere, analize în comisii, voturi și uneori revizuiri judiciare.
Legea privind vehiculele autonome din Marea Britanie oferă un cadru pentru introducerea acestor vehicule, dar codurile și mecanismele legale sunt încă în evoluție. Același lucru se aplică și în privința protecției datelor și a securității cibernetice.
În prezent, legislația este insuficientă pentru a reglementa cine deține datele telematice și cele ale vehiculelor sau cum pot fi folosite. Acest decalaj în creștere are implicații directe asupra lansării în masă a mașinilor autonome și afectează direct posibilitatea de a le asigura.
3. Industria asigurărilor nu este pregătită
Lipsa de date, combinată cu ambiguitățile legislative și de reglementare, pune companiile de asigurări în fața unor provocări noi. Acestea includ determinarea răspunderii, dezvoltarea unor modele noi de asigurare și adaptarea primelor pe măsură ce tipurile de daune se schimbă.
În unele țări, inclusiv în Marea Britanie, răspunderea pentru nivelurile patru și cinci de autonomie (automatizare foarte avansată și completă) se mută de la șoferii umani la producători. Deși asiguratorul plătește inițial, acesta își poate recupera ulterior costurile de la furnizorul tehnologic.
Noi factori de risc, precum securitatea cibernetică, complică și mai mult peisajul. Mașinile fără șofer sunt concepute să comunice cu infrastructura și chiar cu alte vehicule pentru a decide traseele și a evita coliziunile. Acest lucru deschide calea pentru modificări neautorizate, hacking sau breșe de confidențialitate.
4. Dileme etice
Traficul intens și prezența altor participanți la trafic pot duce la situații în care un accident este inevitabil. Aceasta ar impune programatorilor să creeze algoritmi care iau decizii morale privind severitatea impactului. Cu alte cuvinte, li se cere să scrie coduri care atribuie o valoare vieții umane – o problemă etică delicată, nerezolvată încă nici în mediul academic, nici în industrie.
Aceasta amintește de „dilema tramvaiului” (un experiment de gândire privind sacrificarea unei persoane pentru a salva altele), dar cu implicații legale și morale reale. Ridică întrebări suplimentare de natură juridică și de reglementare, care ar putea încetini și mai mult adoptarea legislației. Lucrurile sunt complicate și de natura opacă, de tip „cutie neagră”, a algoritmilor IA.
5. Modele de afaceri în schimbare
Dezvoltatori de tehnologie precum Waymo și Zoox oferă doar servicii de transport fără șofer și nu vând vehicule. Lansarea recentă a unui serviciu de robotaxi de către Tesla în Austin, Texas, indică o schimbare de la vânzarea de automobile către „mobilitate ca serviciu”, chiar și din partea producătorilor tradiționali.
În societăți precum cea americană, există o rezistență puternică din partea consumatorilor la renunțarea la deținerea personală a mașinilor, din cauza unei dependențe ridicate de automobil. Acest decalaj între modelele de afaceri ale producătorilor de vehicule autonome și preferințele consumatorilor reprezintă o altă barieră majoră în calea adoptării pe scară largă.
Chiar și în cazul în care obstacolele tehnice ar fi eliminate, atașamentul profund față de ideea de mobilitate individuală ar putea face consumatorii reticenți în a renunța la vehiculele proprii.
Până când provocările tehnice, legale, etice și comerciale nu vor fi rezolvate, lansarea pe scară largă a vehiculelor autonome va rămâne mai degrabă o viziune pe termen lung decât o realitate iminentă.
> Citiți și - Cum văd mașinile autonome lumea din jur?
Traducere și adaptare după Five reasons why driverless cars probablyh wont take over your street de Seyed Toliyat, lector de Business Analytics and Technology, University of Stirling.
