Au bărbaţii o disponibilitate înnăscută de a-şi trata nepoţii ca fiind mai importanţi decât proprii copii? Un antropolog (Universitatea din Utah) a efectuat o analiză matematică care ar putea explica de ce unii bărbaţi se ataşează mai mult de copiii unei sore.
Un studiu mai ciudat sugerează că bărbaţii ţin mai mult la copiii surorilor lor decât la proprii copii
Copiii proveniţi de la mai mulţi parteneri
Un soț moşteneşte caracteristici genetice comune cu sora sa, deoarece cei doi au aceeaşi mamă. Într-o societate în care infidelitatea este un lucru obişnuit, un soţ ştie că toţi descendenţii surorii sale poartă codul său genetic. Însă nu are o garanţie absolută că acest cod va fi dus mai departe de copiii soţiei sale. La urma urmei, există posibilitatea ca ea să poarte în pântece copiii altui bărbat fără ştirea lui.
Autorul studiului, Profesorul Alan de Antropologie R. Rogers de la Universitatea din Utah, explică enigma masculului:
"Imaginaţi-vă că există o mutaţie care, dacă survine la bărbaţi, îi încurajează pe aceştia să ajute şi să-şi investească resursele în copiii surorilor lor. În cazul în care omul trăieşte într-o societate în care cea mai mare parte a copiilor soţiei sale au fost concepuţi cu alţi bărbaţi, atunci este posibil ca această genă să nu fie purtată de mulţi dintre copiii soţiei sale. Un bărbat chiar nu ştie câţi dintre copiii soţiei sale au fost concepuţi cu el, dar el ştie că el şi sora lui au aceeaşi mamă. Deci, în rândul copiilor surorii sale ar putea exista mai mulţi purtători ai acestei gene".
În aceste condiţii, investirea resurselor unui bărbat în nepoatele şi nepoţii săi, fie că este vorba de hrană, adăpost, timp sau educaţie creşte probabilitatea ca informaţiile sale genetice să fie transmise generaţiilor viitoare. Resursele cheltuite pe copiii lui ar putea fi "irosite" din punct de vedere genetic.
Certitudinea genetică învinge posibilitatea genetică
Deoarece diminuarea încrederii în paternitate se află în scădere, tatăl poate aloca resurse pentru nepoatele şi nepoţii săi, persoane cu care el împărtăşeşte o legătură genetică definitivă. Analiza "situaţiilor" efectuată de Rogers în care se acordă o atenţie suplimentară nepoatelor şi nepoţilor provine dintr-un studiu efectuat în 1970 care sugerează că o creştere a atenţiei acordate are loc numai atunci când tatăl are o legătură genetică cu 1 până la 4 dintre copiii soţiei sale. În acest studiu, Rogers a evaluat critic ipotezele anterioare pentru a oferi un scenariu mai realist.
În urma calculării variabilelor, inclusiv a distribuţiei inegale a întâlnirilor sexuale cu parteneri extraconjugali, analiza matematică rezultată sugerează că un bărbat ar oferi în continuare ajutor suplimentar nepoatelor şi nepoţilor săi, dacă unul din doi copii ai soţiei lui i-ar purta genele.
Rogers are grijă să sublinieze faptul că este mai puţin probabil ca bărbaţii să aibă grijă de copiii fraţilor. Fraţii se află în aceeaşi situaţie în condiţiile în care reproducerea sexuală are loc în continuare cu mai mulţi parteneri. Este la fel de probabil ca o parte dintre copii săi să nu fie înrudiţi genetic.
Traducere după men-care-more-about-their-sisters-children-than-their-own de Ecaterina Pavel
