În sportul profesionist, expresia „ai trecut de vârful carierei” este rapid redefinită. La 38 de ani, Jess Fishlock a devenit cea mai în vârstă marcatoare din istoria Campionatului European de fotbal feminin UEFA.
La Euro 2024, fundașul portughez Pepe a atras atenția nu printr-un cartonaș roșu sau simulări, ci prin faptul că a intrat pe teren la 41 de ani, devenind cel mai în vârstă jucător care a evoluat vreodată la un Campionat European. Alți veterani, precum Cristiano Ronaldo (39), Luka Modrić (38) și Keylor Navas (38) au fost și ei prezenți.
Și nu e vorba doar de fotbal. Serena Williams a câștigat Australian Open la 35 de ani (fiind însărcinată). Roger Federer a câștigat un turneu de Grand Slam la 36. Rafael Nadal a devenit cel mai în vârstă campion de la Roland Garros tot la 36 de ani. Novak Djokovic, acum în vârstă de 38 de ani, a câștigat aurul olimpic în 2024 și a ajuns în semifinalele celor trei turnee de Grand Slam din 2025.
În sporturile americane, Tom Brady s-a retras la 45 de ani, după 23 de sezoane extrem de solicitante în NFL. LeBron James, la 39 de ani, continuă să domine în NBA, câștigând primul NBA Cup cu Los Angeles Lakers în 2023.
Acestea nu sunt doar povești inspiratoare; ele reflectă o tendință în creștere. Sportivii rămân competitivi mai mult timp și împing limitele performanței de vârf. Cum e posibil?
Cercetările susțin această schimbare. Un studiu asupra sportivilor olimpici a arătat că între 1992 și 2021 vârsta medie a bărbaților olimpici a crescut de la 25 la 27 de ani, iar a femeilor de la 24 la 26. În fotbal, un studiu asupra jucătorilor din UEFA Champions League a arătat că vârsta medie a crescut cu aproape doi ani între 1992 și 2018.
Așadar, cum reușesc sportivii mai în vârstă să facă performanță la nivel înalt? Iată câțiva factori esențiali:
1. Antrenamente mai inteligente
Sportivii moderni beneficiază de programe de antrenament personalizate, bazate pe cele mai recente descoperiri în știința sportului. Instrumente precum monitorizarea GPS, variabilitatea ritmului cardiac (HRV) și analiza biomarkerilor ajută antrenorii să urmărească performanța, recuperarea și riscul de accidentare.
De exemplu, HRV poate indica momentul în care un sportiv are nevoie de odihnă – esențial pentru cei mai în vârstă, care se recuperează mai lent după competiții intense.
Sportivii nu mai depind de un singur antrenor. Ei colaborează cu echipe integrate – specialiști în știința sportului, antrenori de forță și condiționare, analiști de performanță – toți axați pe maximizarea formei fizice și a performanței.
2. Prevenirea accidentărilor și îngrijire medicală superioară
Sportivii sunt supuși acum testărilor fizice periodice și screeningurilor muscularo-scheletale pentru a identifica eventuale slăbiciuni înainte ca acestea să ducă la accidentări. Iar când accidentările apar, metodele de recuperare sunt mult mai avansate.
Leziunile ligamentului încrucișat anterior erau considerate cândva sfârșitul carierei pentru sportivii în vârstă. Datorită tehnicilor chirurgicale avansate și terapiilor biologice, recuperarea este acum mai rapidă, iar întoarcerea pe teren se face într-un timp mult mai scurt.
Zlatan Ibrahimović, la 35 de ani, a revenit în fotbalul de top la doar șapte luni după o ruptură de a ligamentului încrucișat anterior – ceva aproape de neimaginat cu un deceniu în urmă.
3. Recuperare și nutriție optimizate
Sportivii care îmbătrânesc au nevoi diferite de recuperare – iar știința sportului a răspuns acestei provocări. Crioterapia, terapia prin compresie și protocoalele avansate de somn contribuie la reducerea durerilor musculare și accelerarea refacerii.
Nutriția joacă și ea un rol cheie. Corpurile îmbătrânite se confruntă cu mai multă inflamație și un proces de refacere mai lent, așa că dietele bogate în polifenoli (găsiți în fructe de pădure, legume cu frunze verzi și ciocolată neagră) sunt folosite pentru a sprijini sănătatea vasculară și recuperarea. Sportivii pot lua și suplimente aprobate, precum glucozamina și condroitina, pentru a susține sănătatea articulațiilor și a încetini degradarea.
Rezultatul? Sportivii mai în vârstă se pot antrena mai constant și se recuperează mai rapid între meciuri.
4. Experiență și inteligență tactică
Viteza și forța scad odată cu vârsta, dar inteligența tactică se îmbunătățește adesea. Sportivii mai în vârstă pot compensa declinul fizic prin abilități avansate de înțelegere a jocului și orientare spațială. De exemplu, fotbaliști precum Paul Scholes și Andrés Iniesta și-au adaptat stilul de joc odată cu înaintarea în vârstă, bazându-se mai mult pe poziționare și inteligența paselor decât pe capacitatea fizică.
5. Motivații financiare și dorința de a lăsa o moștenire
Starurile de azi nu concurează doar pentru medalii – își construiesc branduri. Cu recompense financiare uriașe în joc, există un stimul clar de a-și prelungi carierele.
Cristiano Ronaldo, de exemplu, a semnat recent o prelungire a contractului pe doi ani cu Al-Nassr, urmând să joace până la 42 de ani – cu un câștig estimat la aproximativ 492 de milioane de lire sterline. Pentru mulți sportivi, șansa de a lăsa o moștenire durabilă și de a asigura bunăstarea urmașilor este un factor puternic motivant.
Deși efectele biologice ale îmbătrânirii nu pot fi oprite, sportivii de azi demonstrează că ele pot fi întârziate – și că se poate face performanță chiar și la vârste avansate.
Cu antrenamente mai inteligente, strategii mai bune de recuperare și medicină de ultimă generație, limita superioară a performanței de vârf continuă să se extindă. Aceste progrese ar putea permite tot mai multor sportivi veterani să sfideze așteptările și să concureze în continuare la cel mai înalt nivel.
Traducere după Five ways professional athletes are defining the limits of age in sport de Paul Hough, profesor de fiziologia sportului la University of Westminster.
Imagine: pixabay.com
