Într-un orăşel spaniol oamenii sărbătoresc solstiţiul de vară călcând pe cărbuni încinşi. O echipă de oameni de ştiinţă s-a întrebat cum poate acest ritual de ”mers prin foc” să intensifice legăturile din interiorul unui grup şi a descoperit ceva extraordinar.
Conduşi de Ivana Konvalinka, o cercetătoare daneză din domeniul neuroştiinţelor, oamenii de ştiinţă au vrut să evalueze nivelurile de excitaţie ale participanţilor, astfel încât au ataşat monitoare cardiace portabile mai multor ”mergători prin foc”, membrilor familiilor acestora şi altor oameni din mulţime. Când ”mergătorii prin foc” au călcat pe cărbuni, ritmurile lor cardiace s-au accelerat din cauza emoţiei şi a fricii. Acest lucru nu este foarte surprinzător. Ceea ce a fost surprinzător a fost faptul că şi ritmurile cardiace ale membrilor familiilor lor s-au accelerat în exact acelaşi moment.
Oamenii care nu erau înrudiţi cu ”mergătorii prin foc” nu au prezentat nicio schimbare la nivelul ritmului cardiac, deci acest ritm cardiac comun este probabil un fenomen care se petrece între persoane care sunt deja conectate emoţional.
După analizarea unui număr de doisprezece ”mergători prin foc” şi a rudelor acestora, Konvalinka şi colegii ei cred că astfel de ritualuri încurajează legăturile sociale prin intermediul unei stări biologice comune. Studiile anterioare atribuiau sentimente de conectare socială mişcărilor comune, cum ar fi acelea din cadrul dansurilor sau din cadrul unor ritualuri religioase. Dar cercetarea lui Konvalinka sugerează faptul că oamenii pot avea aceleaşi senzaţii fizice chiar şi atunci când nu acţionează ca un singur organism. Cercetătorii numesc acest lucru ”excitare sincronizată”.
Într-o lucrare publicată ieri în Proceedings of the National Academy of Sciences, Konvalinka şi colegii ei au scris:
”Am presupus că excitarea sincronizată, chiar şi în absenţa unei acţiuni sincronizate, ar putea fi unul din mecanismele responsabile pentru aceste efecte sociale ale ritualurilor colective. Aceste efecte nu au fost niciodată investigate din punct de vedere cantitativ într-un cadru natural. Descoperirile actuale demonstrează prezenţa sincronizării în timp a excitării corporale între participanţii activi şi rudele acestora care privesc, o modulaţie socială care este amplificată în timpul ritualului însuşi. Din punct de vedere calitativ, datele au arătat că ritmurile cardiace ale ”mergătorilor prin foc” prezentau o ”semnătură” distinctivă, observată la toţi cei 12 participanţi, apogeul fiind atins în timpul mersului însuşi. Acelaşi tipar a fost observat la rudele care priveau, ritmurile cardiace ale acestora atingând valoarea maximă în timpul mersului prin foc al rudelor şi prietenilor lor.”
Deci de ce este cauzată această abilitate ciudată de a influenţa ritmul cardiac al persoanei iubite? Cercetătorii spun că ea este cauzată pur şi simplu de ataşament. Să ştii că o persoană iubită face un lucru ce poate fi periculos îţi accelerează bătăile inimii, exact aşa cum se întâmplă şi cu inima persoanei în cauză, ca reacţie la acel pericol.
Konvalinka şi ceilalţi cercetători au fost încântaţi să descopere această nouă faţetă a excitării sincronizate, întrucât ea permite ”cuantificarea efectelor sociale la nivelul fiziologiei umane”. Cu alte cuvinte, putem măsura cu precizie cât de legat te simţi de oamenii din jurul tău. Acum poţi aştepta ziua în care va trebui să porţi un monitor cardiac în timpul exerciţiilor de încredere de la slujbă pentru a fi sigur că stabileşti legături cu toată lumea într-un mod adecvat. Sau poate, înainte să te căsătoreşti, va trebui să-ţi priveşti logodnica făcând ceva periculos şi să dovedeşti cu ajutorul ritmului tău cardiac că îi eşti întru totul devotat.
Textul este traducerea articolului http://io9.com/5797994/how-two-peoples-heartbeats-become-synchronized-even-when-they-are-far-from-each-other?tag=madscience.
Traducere: Ana Cristina Dumitrache
