Schizofrenia distruge vieţile a milioane de persoane din întreaga lume şi i-a învins pe cercetătorii care caută o singură cauză. Este timpul pentru o gândire mult mai complexă. Paul are 21 de ani. El crede că vocile au început în urmă cu vreo doi ani.
Dar este greu să-şi amintească cu exactitate, deoarece acestea doar păreau să se estompeze. Ele şoptesc insistent, comentând pe marginea faptelor sale, încercând să îi controleze gândurile şi sentimentele. Viaţa bântuit de ele este o luptă constantă care l-a determinat să renunţe la facultate şi să nu se mai vadă cu prietenii. El a fost tratat în spital şi urmează tratament medicamentos cu antipsihotice, dar el vede toate acestea ca făcând parte dintr-o conspiraţie.
Concepţia lui Paul despre lume este inspirată de psihoză. Această stare de sănătate mentală perturbă percepţia şi interpretarea realităţii şi se caracterizează prin halucinaţii şi iluzii. Medicii privesc psihoza ca un marker pentru multe afecţiuni medicale, pornind de la cele cauzate de tulburări electrolitice până la epilepsie, demenţă şi tulburări autoimune rare.
În cazul lui Paul aceste afecţiuni sunt excluse rapid. După excluderea altor cauze a căror simptomatologie ar fi de scurtă durată, cum ar fi starea de spirit sau consumul de droguri, Paul este diagnosticat cu schizofrenie, un grup de tulburări caracterizate prin psihoză. Dar schizofrenia are, de asemenea, impact asupra abilităţii de a-şi organiza emoţiile, de a relaţiona, asupra capacităţii de a argumenta şi de a lua decizii a lui Paul. Şi aceste simptome funcţionale sunt cele mai invalidante caracteristici ale bolii, având impact asupra vieţii sociale a persoanei respective şi asupra unor aspecte legate de muncă.
Deci, ce este schizofrenia? La sfârşitul secolului al XIX-lea psihiatrul german Emil Kraepelin a identificat simptomele şi modalitatea de manifestare a unei boli numite mai târziu schizofrenie de către Eugen Bleuler, un psihiatru elveţian. Bleuler l-a privit ca un termen generic pentru o varietate de boli. În ciuda încercărilor de a defini subtipurile sau de a identifica forme specifice, schizofrenia este încă privită în general ca o singura boală şi afectează aproximativ 1% dintre adulţi.
Prin urmare un răspuns mai scurt, mai onest la întrebarea ce este schizofrenia ar fi acela că de fapt nu vom şti niciodată cu adevărat până când nu vom putea defini baza neurobiologică a acesteia. Pentru moment, psihoza reprezintă o frontieră majoră în neuroştiinţe, deoarece zdruncină certitudinile noastre despre modul în care vedem lumea şi înţelegem creierul.
Cu toate acestea am aflat unele lucruri. Ereditatea joacă un rol semnificativ şi este mai frecvent întâlnită la copiii bărbaţilor mai în vârstă. Incidenţa sa creşte în urma complicaţiilor apărute la naştere, printre alţi factori numărându-se abuzul în copilărie, utilizarea canabisului la o vârstă tânără şi izolarea socială. Ştim de asemenea că oamenii care dezvoltă schizofrenie au tendinţa de a prezenta întârzieri subtile în dezvoltarea limbajului, dezvoltarea motorie şi socială în prima copilărie, acestea precedând debutul simptomelor cu mai mulţi ani. Acest lucru sugerează faptul că mecanismul implicat în apariţia schizofreniei este unul de dezvoltare neurologică.
Abilitatea de a distinge psihozele este importantă, deoarece permite cercetătorilor să dezvolte tratamente pentru schizofrenie, inclusiv medicamente antipsihotice şi face posibilă intervenţia psihologică. Dar în ciuda tratamentului, persoanele cu schizofrenie ajung să se confrunte cu probleme grave de sănătate. Speranţa lor medie de viaţă este cu 20 ani sub norma corespunzătoare oamenilor din lumea dezvoltată.
Unul dintre motivele responsabile pentru stagnarea progreselor este că persoanele care suferă de schizofrenie sunt un grup divers. Acest lucru nu este surprinzător, deoarece simptomele includ halucinaţii, iluzii, gândire dezorganizată, comportament dezorganizat, lipsa motivaţiei în timp ce unele persoane ar putea prezenta doar de două dintre aceste manifestări. De asemenea, 20% dintre pacienţi suferă un episod, în timp ce aproape o treime dintre pacienţi sunt bolnavi cronic, răspunzând doar parţial la tratament.
În ciuda acestei variabilităţi, cei mai mulţi cercetători şi medici privesc în continuare schizofrenia ca o singură boală. În prezent cercetătorii, printre care se numără şi echipa mea, pun la îndoială această ipoteză, folosind ceea ce se ştie despre genomul uman. Asemeni unei "cărţi a vieţii", genomul uman este prost editat, presărat cu erori de tipar şi are multe pagini şterse sau duplicate. Dar aceasta este un avantaj pentru cercetători, pentru că datorită acestor pagini au apărut primele descoperiri.
În ultimii cinci ani, instrumentele genomice au arătat că mutaţiile structurale (în cazul în care o parte a genomului este duplicat sau suferă deleţii, împiedică sau afectează producerea de proteine) sunt mai frecvent întâlnite la persoanele cu schizofrenie. Deşi fiecare mutaţie este rară la persoanele cu schizofrenie, cercetătorii au descoperit la aproximativ 5% dintre pacienţi o duzină de regiuni genomice în care au loc astfel de variaţii. În funcţie de regiune, această variaţie creşte riscul apariţiei schizofreniei de trei până la de 20 de ori. Unele regiuni sunt mari şi includ multe gene, pe când altele sunt mici, aducând o singură genă în centrul atenţiei.
Sau cel puţin aşa am crezut. De fapt, fiecare mutaţie structurală recurentă, numită variaţie a numărului de copii (VNC), creşte riscul apariţiei unei serii de tulburări de dezvoltare, care includ autismul, dificultăţi de învăţare şi epilepsie. Dar în timp ce VCN poate contribui în mod semnificativ la apariţia unor boli umane, ele reprezintă doar un singur tip de variaţie a genomului, astfel încât şi alte forme de variaţie ar putea fi de asemenea importante. Deoarece acum este posibil să secvenţiem genomul pe scară largă, putem analiza modificări care au loc la nivelul unei singure baze nucleotidice, care reprezintă cea mai mare parte a diferenţei genetice dintre oameni.
Variaţia se întinde de la diferenţe între nucleotide care apar la 5 până la 50% din populaţie până la modificări unice individuale. Impactul acestor modificări depinde în mare măsură de apariţia acestora la nivelul genelor sau de afectarea sau nu a funcţiei genelor. Aşa cum ne-am putea aştepta majoritatea modificărilor deteriorante sunt cele mai rare. Cu toţii avem destul de multe, dar studiile sugerează că persoanele cu schizofrenie prezintă un număr de modificări care depăşeşte media. Din nou, multe dintre genele importante sunt implicate în apariţia unor afecţiuni cum este autismul.
Luna trecută, cercetătorii de la World Congress on Psychiatric Genetics din Hamburg, Germania au auzit că genele implicate în schizofrenie nu par a se potrivi într-o cale unică, dar atrag atenţia asupra proceselor critice, cum ar fi modul de funcţionare al sistemului imunitar, plasticitatea sinapselor şi reglarea unor seturi de gene în timpul primelor etape de dezvoltare a creierului.
Această a îndemnat la dezbatere a pentru a stabili dacă Bleuler a avut dreptate şi dacă suntem pe cale de a identifica bolile care fac parte din acest sindrom. Dacă este aşa, înțelegerea mecanismului genetic va fi cheia nu numai pentru diagnostic, ci şi în crearea de tratamente care vizează mecanismele moleculare, mai degrabă decât simptomele clinice. Pentru Paul acest lucru ar putea însemna să nu mai fie privit ca o persoană cu schizofrenie care nu are şanse să răspundă la un tratament generic. În schimb, să zicem că el ar putea avea o mutaţie rară care necesită un tratament specific. Şi dacă Paul are un frate cu depresie sau o nepoată cu epilepsie care prezintă aceeaşi mutaţie, ei ar putea răspunde la acelaşi tratament.
Deci, ce urmează? Avem o listă tot mai mare de mutaţii rare şi probabil vom găsi mai multe mutaţii. Dar impactul îngrijirii medicale va depinde de două lucruri: în primul rând de proporţia de persoane care prezintă cel puţin o mutaţie rară (şi estimări pentru schizofrenie sunt de aproximativ 5%, iar mai mult de 10% sunt pentru autism). În al doilea rând, mai important este impactul cumulativ al fiecărei mutaţii asupra riscului de a dezvolta boala.
În unele cazuri, o mutaţie va afecta profund un mecanism molecular cheie, cauzând sau crescând cu mult riscul apariţiei schizofreniei. Pentru cei mai mulţi, boala este probabil o consecinţă a moştenirii mai multor mutaţii genetice care se asociază cu factori de mediu cum ar fi stresul, mai degrabă decât rezultatul unei mutaţii unice. De fapt, terenul genetic este de natură să implice sute sau chiar mii de efecte genetice subtile numite polimorfisme unice de nucleotide, fiecare aducând o contribuţie mică la risc.
În unele cazuri, o mutaţie va afecta profund un mecanism molecular cheie, care cauzând sau cu mult crescând cu mult riscul apariţiei schizofreniei. În cele mai multe cazuri, boala este probabil o consecinţă a moştenirii mai multor mutaţii genetice sau a apariţiei unor mutaţii noi corelate cu factorii de mediu, cum ar fi stresul, mai degrabă decât rezultatul unei mutaţii unice. De fapt, riscul care ţine de moştenirea genetică este de natură să implice sute sau chiar mii de mai multe variante subtile genetice ale genomului uman numite polimorfisme unice de nucleotide, fiecare având o contribuţie mică la riscul de a face boala.
Constatările făcute aduc, de asemenea, în discuţie probleme importante. Sunt persoanele care prezintă cele mai grave mutaţii cel mai grav afectate? Câte mecanisme genetice sunt implicate? Care sunt cele mai bune obiective pentru terapie? Există persoane cu risc genetic redus în cazul cărora cauzele declanşatoare depind de expunerea la canabis de exemplu sau de stres? Ce vom învăţa despre dezvoltarea şi funcţia normală a creierului? Răspunsurile vor fi importante pentru noi toţi.
Aiden Corvin este profesor de psihiatrie în Irlanda, la Trinity College din Dublin şi psihiatru consultant la Spitalul St James. Acest eseu este bazat pe o lucrare apărută în BMC Biology şi pe o discuţie care a avut loc la Congresul de Psihiatrie Genetică în Hamburg, Germania
Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului is-schizophrenia-more-than-one-disease, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Ecaterina Pavel
