Avem un subiect dulce pentru ziua de azi. Mierea. Această soluţie concentrată de zaharuri în apă, care a fost obsesia centrală a ursuleţului Winnie. Celor mai mulţi dintre noi le place, de asemenea. În continuare, despre proprietăţile sale curative.
Principalele zaharuri din miere sunt fructoza şi glucoza, cu cantităţi mai mici de zaharoză, care, desigur, este zahărul obişnuit. Există şi diverşi alţi compuşi în cantităţi mici, care sunt responsabili pentru gust şi aromă. Mierea, datorită conţinutului său de zahăr, poate acţiona ca un conservant. Acţiunea de conservare a zahărului se datorează capacităţii sale de a elimina apa din microorganisme prin procesul de osmoză. Acest lucru înseamnă că, în esenţă, dacă concentraţia unei substanţe dizolvate este mai mare în afara decât în interiorul microbului, apa se va difuza prin membrana celulelor spre exterior, astfel deshidratând şi ucigând microbul.
Romanii antici cunoşteau deja acest fenomen şi conservau fructele şi carnea prin introducerea lor în miere. Alţii au folosit proprietăţile de conservare în mod mult mai imaginativ. Atât Democrit, cât şi Alexandru cel Mare, au fost îngropaţi în straturi de miere. Mult mai târziu, amiralul Nelson a fost readus în Anglia, după bătălia de la Trafalgar, într-un butoi cu miere. Romanii, de asemenea, au descoperit că rănile se vindecau mai bine atunci când erau tratate cu miere şi astăzi am înţeles de ce. Mierea ucide microorganismele, care pot infecta o rană. Soldaţii romani efectiv cărau miere în luptă, în acest scop. Cercetările moderne arată că pot exista compuşi în miere, alţii decât zaharurile, care ar putea avea o activitate antibacteriană.
În Noua Zeelandă s-a descoperit că mierea făcută din copacii manuka conţine un antibiotic mai puternic decât oricare alte tipuri de miere găsite înainte. Aceasta poate distruge chiar şi stafilococul rezistent la medicamente, care provoacă atât de multă durere în spitale. Australia a aprobat recent un produs numit "MEDIHONEY" pentru tratamentul plăgilor şi rănilor. În experimentele de laborator acesta s-a dovedit a avea proprietăţi antibacteriene.
Cercetările preliminare arată că, cel puţin în laborator, mierea poate ucide chiar şi bacteria Helicobacter pylori, care este responsabilă pentru ulcere. Nu se cunoaşte dacă mierea poate lucra în tractul digestiv, dar într-un studiu pilot, care este în curs, pacienţii sunt trataţi cu două linguri de miere de mai multe ori pe zi. Aceasta poate demonstra că o lingură de miere nu numai că reduce necesarul de medicamente, ci că ea însăşi este medicamentul.
Traducere de Maricica Botescu după blogs.mcgill.ca/oss/2012/11/27/honey/, cu acordul autorului.
