Sportivii care încearcă să trişeze prin încărcarea propriilor organisme cu gene care fac muşchii mai mari şi mai eficienţi ar putea fi prinşi dacă sunt obligaţi să furnizeze biopsii musculare, dar nu prin analiza probelor de urină sau de sânge.
Aşa susţine Mauro Giacca de la Centrul Internaţional pentru Inginerie Genetică şi Biotehnologie din Trieste, Italia, care a fost solicitat de către Agenţia Mondială Anti-Doping pentru a analiza modul în care se efectuează screeningul pentru dopajul genic.
Pentru a face acest lucru, echipa lui Giacca a creat şoareci încărcaţi cu copii suplimentare ale genei de stimulare a creşterii musculare IGF-1, care codează proteina factor 1 de creştere similară insulinei, prin injectarea membrelor şoriceilor cu un virus care implantează IGF-1 în celulele musculare. Apoi au testat rezistenţa animalelor prin înregistrarea duratei în care acestea ar putea înota înainte de epuizare. Şoarecii dopaţi au înotat de trei ori mai mult decât şoarecii care au primit virusul, dar nu IGF-1.
Autopsiile au arătat că gena IGF-1 suplimentară a declanşat producerea de proteine de 10 ori mai mult decât în mod normal la nivelul muşchilor. De asemenea, Giacca a observat o activitate sporită la nivelul genelor care controlează producerea de energie, contracţia muşchilor şi respiraţia. De asemenea, au fost detectate, în muşchi, urme de virus folosit pentru a furniza gene. Cu toate acestea, gena, proteinele şi virusul au fost nedetectabile în sângele sau urina şoarecilor (Human Gene Therapy, DOI: 10.1089/hum.2011.157).
Giacca se îndoieşte că este posibilă obţinerea unor astfel de rezultate doar prin exerciţiu fizic. Deci, "prin intermediul unei biopsii musculare, ar fi posibil să se distingă un atlet bine antrenat de la unul care s-a dopat cu gene timp de o lună", spune el.
"Ar putea fi posibilă căutarea unor modificări neobişnuite în profilul genetic, dar dacă acest lucru se bazează pe biopsii musculare, nu se va putea realiza", spune Lee Sweeney, de la Universitatea din Pennsylvania, Philadelphia, care a creat primul "superşoarece" IGF-1 în 2004.
Giacca se îndoieşte că sportivii vor încerca dopajul genic în cadrul Jocurilor Olimpice din acest an, pentru că este o provocare din punct de vedere tehnic, dar el spune că ar putea în viitor - cel mai probabil prin intermediul unui program guvernamental ilegal.
El lucrează actualmente la un studiu pentru a identifica, în sânge şi urină, niveluri ridicate de micro ARN legate de dopajul genic.
Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului Blood tests won't stop gene cheats publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Ecaterina Pavel
