Ideea că fructele și legumele ar putea provoca apariția cancerului pare bizară. Timp de decenii, studiile au arătat că persoanele care consumă mai multe alimente de origine vegetală tind să trăiască mai mult și mai sănătos, având rate mai scăzute de boli de inimă, accident vascular cerebral și mai multe tipuri comune de cancer.
Cancerul pulmonar nu face excepție: în multe studii de amploare, un consum mai mare de fructe și legume este asociat cu riscuri mai mici, în special în rândul fumătorilor.
Pe acest fundal, un studiu potrivit căruia fructele și legumele ar putea contribui la apariția cancerului pulmonar la adulții tineri este surprinzător.
Povestea din spatele acestui nou val de îngrijorare nu provine dintr-un studiu definitiv, de referință. Ea provine dintr-o prezentare scurtă la o conferință științifică, bazată pe 187 de persoane cu cancer pulmonar cu debut precoce.
Majoritatea nu fumaseră niciodată. Când cercetătorii i-au întrebat despre alimentația lor, mulți au raportat că ar consuma cantități mari de fructe, legume și cereale integrale, un tipar pe care cei mai mulți dintre noi l-ar numi „sănătos”.
În loc să măsoare pesticidele din alimentele sau din sângele lor, echipa a estimat expunerea probabilă la pesticide folosind niveluri medii de reziduuri din alte surse. Pe această bază, au speculat că pesticidele de pe alimentele altfel sănătoase ar putea ajuta la explicarea motivului pentru care unii tineri nefumători dezvoltă cancer pulmonar.
După cum se poate vedea, abordarea este departe de a demonstra că fructele și legumele în sine sunt dăunătoare. Studii de acest tip sunt menite să ridice întrebări – „ar putea pesticidele să facă parte din explicația cancerului pulmonar la tineri?” – nu să rescrie de unele singure recomandările alimentare.
Important este faptul că acest studiu pornește de la persoane care au deja cancer și privește înapoi, în loc să urmărească în timp persoane sănătoase, astfel încât nu poate spune dacă alimentația lor a avut vreun rol în apariția bolii. De asemenea, nu arată că acești pacienți au avut expuneri mai mari la pesticide decât persoane comparabile fără cancer. Arată doar că au consumat alimente care, în medie, pot conține reziduuri.
Imaginea de ansamblu
Dacă ne îndepărtăm de acest studiu singular, de dimensiuni reduse, și privim ansamblul dovezilor, imaginea devine din alarmantă una liniștitor de familiară. Studii mari au urmărit zeci sau sute de mii de persoane timp de mulți ani, le-au întrebat ce au mâncat și apoi au observat cine dezvoltă cancer pulmonar. În mod repetat, cei care consumă mai multe fructe și legume fie au rezultate mai bune, fie, în cel mai rău caz, nu diferă de cei care consumă mai puțin.
Meta-analizele care combină date din mai multe studii arată reduceri ale riscului de cancer pulmonar odată cu un consum mai mare de fructe și beneficii și din partea legumelor. Acestea sunt studiile care stau la baza ghidurilor oficiale. Nu sunt perfecte – niciun studiu nutrițional nu este – dar sunt mult mai informative decât un singur studiu nepublicat pe 187 de pacienți.
De ce par uneori studiile mici, precum acesta recent, să spună altceva? Un motiv este simplul „zgomot statistic”.
În eșantioane mici, hazardul joacă un rol major. Dacă, dintr-un motiv sau altul, grupul specific de adulți tineri care s-a prezentat la acea clinică era neobișnuit de atent la sănătate, atunci consumul de fructe și legume va părea ridicat în rândul persoanelor cu cancer pulmonar, chiar dacă alimentația nu are nicio legătură cu boala lor.
O altă problemă este ceea ce oamenii de știință numesc „factori de confuzie”. Persoanele care consumă mai multe plante diferă adesea și în alte moduri. Pot face mai multă mișcare, pot consuma mai puțin alcool, pot avea alte tipuri de joburi, pot locui în alte zone sau pot fi mai atente la solicitarea de ajutor medical.
Când pornești de la pacienți și privești înapoi, este foarte greu să separi acești factori care se suprapun. De aceea acordăm mai multă greutate studiilor mari, prospective, care urmăresc oamenii în timp și pot controla mai bine aceste diferențe.
Pesticidele
Apoi există problema pesticidelor – partea din poveste care, pe bună dreptate, îi neliniștește pe oameni. Este adevărat că multe fructe și legume cultivate convențional conțin reziduuri măsurabile de pesticide și că persoanele care consumă multe astfel de produse tind să aibă niveluri mai mari ale unor produse de degradare ale pesticidelor în urină.
Este, de asemenea, adevărat că lucrătorii agricoli care manipulează frecvent pesticide, în doze mari, au rate mai ridicate ale anumitor tipuri de cancer, inclusiv unele cancere pulmonare. Acest lucru ne arată că pesticidele nu sunt inofensive. Dar nu ne spune că, în fapt, consumul de mere sau salată tratate, la niveluri alimentare obișnuite, generează cancer pulmonar în populația generală.
Asta nu înseamnă că ar trebui să fim liniștiți: există o discuție în desfășurare despre efectele combinate ale multor substanțe chimice, despre grupuri vulnerabile precum copiii și femeile însărcinate și despre efecte pe termen lung asupra hormonilor sau creierului, care poate nu apar în statistici brute despre cancer. Totuși, acestea sunt argumente pentru îmbunătățirea practicilor agricole și a reglementării pesticidelor, nu pentru renunțarea la fructe și legume.
Dacă totuși există îngrijorări legate de pesticide, există măsuri practice și proporționale care pot fi luate, fără a înlocui o portocală cu un pachet de chipsuri. Spălarea produselor sub jet de apă ajută la îndepărtarea reziduurilor de suprafață și a solului, iar diversificarea tipurilor de fructe și legume consumate reduce dependența de un singur produs care ar putea avea niveluri mai mari de reziduuri.
Dacă bugetul permite, alegerea unor variante ecologice pentru câteva alimente cunoscute pentru niveluri mai ridicate de reziduuri poate avea sens. Însă ideea esențială este că acestea sunt ajustări marginale. Ele nu schimbă mesajul central: o dietă bogată în alimente vegetale este asociată, în mod covârșitor, cu o sănătate mai bună.
Poate cea mai importantă lecție din acest episod ține de modul în care interpretăm titlurile despre nutriție. Ori de câte ori vedem afirmații de tipul „alimentul X generează cancer” sau „ingredientul Y este următorul remediu miraculos”, merită să ne punem câteva întrebări simple. Cât de mare a fost studiul? A fost realizat pe persoane sănătoase urmărite în timp sau pe pacienți analizați retrospectiv? Au măsurat cercetătorii efectiv ceea ce afirmă (de exemplu, nivelurile de pesticide)? Și cum se raportează noile rezultate la zeci de ani de cercetare existentă?
În cazul studiului despre cancerul pulmonar cu debut precoce, răspunsurile sunt edificatoare: a fost mic, retrospectiv, a folosit estimări indirecte ale expunerii și ipoteza sa, potrivit căreia fructele și legumele ar putea fi dăunătoare, intră în conflict cu un corp mult mai amplu de dovezi care indică exact contrariul.
Nimic din toate acestea nu înseamnă că ar trebui să ignorăm posibilitatea ca pesticidele să contribuie într-un fel la cancerele la nefumători sau că alimentația nu este relevantă pentru sănătatea pulmonară. Dar ar trebui să fim precauți în a transforma o prezentare provocatoare la o conferință într-un motiv de teamă față de alimentele care apar în mod constant ca indicatori ai unei sănătăți mai bune.
Traducere după Eating fruit is linked to lung cancer de Justin Stebbing, Professor of Biomedical Sciences, Anglia Ruskin University.
