Durerea toracică cronică

Durerea toracică cronică afectează aproximativ o jumătate de milion de canadieni. Zeci de mii de canadieni apelează la serviciile de urgenţă şi sunt trimişi să efectueze angiografii în fiecare an pentru a investiga etiologia unei dureri toracice.

Pentru aproximativ o jumătate de milion de canadieni, durerea toracică cronică şi în mod special angina refractară la tratament este o boală invalidantă. Angina refractară este nu este doar o afecţiune dureroasă, ci este, de asemenea, înspăimântătoare şi debilitantă. Nu au existat ghiduri canadiene specifice pentru tratarea acestei populaţii până în prezent. Datorită cercetării reunite la U of T and McMaster, noile ghiduri vor ajuta la oferirea unor opţiuni fezabile pentru managementul durerii cardiace în cazul pacienţilor care suferă de angină refractară.

Scriitorul Anjum Nayyar a purtat o conversaţie cu cercetătorul şi profesorul de nursing McGillion Michael cu privire la noile ghiduri.

De ce a fost necesară conceperea unor noi ghiduri pentru durerea toracică?

Acestea sunt ghiduri care vizează angina pectorală refractară la tratament. Persoanele care prezintă acest tip de angină pectorală cronică nu răspund la tratamentele convenţionale pentru bolile de inimă. Ei acuză prezenţa unor dureri toracice care persistă în ciuda tratamentului medical maximal care include medicamentaţia tradiţională, operaţia de by-pass, terapia cu nitraţi. Aceste tratamente nu îşi fac efectul în cazul acestora. Aceşti pacienţi devin într-adevăr un grup special şi nu au existat ghiduri specifice pentru tratarea acestui tip de populaţie. Aşa cum se întâmplă în alte forme de durere cronică, mecanismele durerii cronice pot să nu îşi mai facă efectul în aceste cazuri. Ghidurile se referă într-adevăr la combinarea tratamentului cardiologic cu cel al durerii cronice în efortul de a obţine rezultate mai bune.

Cum schimbă noile ghiduri modul în care doctorii tratează şi diagnostichează durerea toracică?

Ghidurile reunesc modalităţi de abordare care nu ar fi de obicei convenţionale în cardiologie. Aceşti pacienţi de regulă trec neobservaţi. Uneori ei sunt numiţi "pacienţi cu angină fără opţiune", dar ai numi "fără nici o opţiune" chiar nu ne este de ajutor, astfel încât recomandarea noastră este ca această afecţiune să fie recunoscută ca "angină refractară". Chiar dacă ne-am făcut datoria în ceea ce priveşte abordarea bolilor de inimă, aceşti pacienţi au o problemă fiziologică reală legată de durerea toracică. Una dintre recomandările pe care le facem este ca experţii din domeniul cardiovascular împreună cu experţii pentru durere să facă un efort comun pentru a trata aceşti pacienţi. Apoi, este într-adevăr necesară înţelegerea mecanismelor ischemice implicate şi cele ale durerii neuropate. Mesajul cheie este că am ajuns să înţelegem aceşti pacienţi din ambele puncte de vedere. În mod tradiţional, aceste două domenii nu au lucrat împreună în mod oficial până în prezent.

Cât de des este întâlnită angina refractară la tratament?

Ştim că în Statele Unite angina pectorală afectează între 600.000 şi 1,8 milioane de persoane, cu 50.000 de cazuri pe an. Şi în Europa continentală, există între 30.000 şi 50.000 de cazuri noi pe an. În Canada, încă nu dispunem de un sistem de urmărire pentru angină refractară, dar datele din cadrul Canadian Community Health Survey indică faptul că avem aproximativ 500.000 de oameni care trăiesc cu crize de angină care încă nu au putut fi ţinute sub control. O bună parte din aceste persoane prezintă susceptibilitate pentru această afecţiune. Ştim, de exemplu, că până la 50% dintre pacienţii la care se efectuează angioplastie sau by-pass pot sfârşi cu dureri toracice recurente.

Care sunt unele dintre cele mai eronate concepţii despre angină pectorală?

Una dintre cele mai eronate concepţii este că durerea nu este reală. Este de fapt destul de invalidantă, deoarece de fiecare dată când o persoană suferă un episod de angină, centre superioare ale creierului le spun acestora că sunt în pericol. Când această afecţiune este cronică, este foarte invalidantă.

Cum vor influenţa noile ghiduri practica clinică şi cercetările în acest domeniu?

Noi subliniem lacunele din cercetare. Una dintre recomandările cheie pe care le facem este să existe centre specializate care să dispună de un sistem combinat de formare profesională. Ştim acum care este direcţia cea mai promiţătoare pentru unii oameni. Ştim, de exemplu, că stimularea măduvei spinării este de fapt destul de eficientă pentru îmbunătăţirea stării funcţionale în cazul multor persoane. Dar avem nevoie de ceva care să ne asigure  că aceasta este o abordare extrem de specializată. O abordare mai puţin intensă este auto gestionarea resurselor cognitive. Această abordare este eficientă pentru a ajuta persoanele cu angină refractară să fie mai puţin temătoare şi mai active, dar nu este în prezent disponibilă de rutină.