
Roca cunoscută sub numele de Cheyava Falls are trăsături care s-ar fi putut forma în prezența vieții microbiene. NASA JPL-Caltech
În urmă cu puțin peste un an, NASA a făcut un anunț remarcabil: roverul Perseverance găsise posibile semne ale vieții străvechi pe Marte. Acum, detaliile tehnice ale acelei descoperiri au fost publicate într-un articol din revista Nature care, în ciuda formulării sale destul de modeste, s-ar putea dovedi, în cele din urmă, printre cele mai semnificative din istoria științei.
Concluzia este aceasta: ar putea fi vorba de viață, dar nu vom ști sigur până când nu vom aduce probele pe Pământ. Perseverance a colectat deja un fragment din roca respectivă; trebuie doar să mergem și să-l recuperăm.
Într-adevăr, NASA a colaborat cu Agenția Spațială Europeană pentru o misiune de a ajunge pe Marte, de a aduce înapoi probele de rocă adunate de Perseverance și de a le livra pe Pământ. Aceasta ar include și proba din roca ce face obiectul studiului din Nature. Totuși, misiunea, cunoscută drept „Mars Sample Return”, s-a lovit de dificultăți din cauza creșterii costurilor.
La mijlocul anului 2024, roverul Perseverance a întâlnit un bloc de „rocă de noroi” (eng. mudstone) străvechi, poreclit Cheyava Falls, deosebit prin nuanța sa roșu-cărămiziu. Această rocă s-a format cu ajutorul apei acum aproximativ patru miliarde de ani. În timp ce majoritatea rocilor marțiene par roșii din cauza unui strat de praf de fier oxidat (feric), Cheyava Falls este roșie în întregime; fierul feric se află chiar în structura rocii.
Și mai curios este faptul că Cheyava Falls este presărată cu zeci de pete mici, palide, de obicei mai mici de un milimetru. Aceste pete au margini formate dintr-un mineral închis la culoare, bogat în fosfor, care apare și sub formă de puncte minuscule, numite „semințe de mac”, împrăștiate între celelalte pete. Asociate cu acest mineral s-au descoperit urme de compuși organici străvechi. (Compușii organici conțin carbon și sunt fundamentali pentru viața de pe Pământ, dar există și în absența biologiei.)
Ce legătură are asta cu viața?
Toate organismele vii de pe Pământ își obțin energia prin reacții de oxidoreducere (redox) – transferând electroni de la substanțe chimice numite reducători către compuși numiți oxidanți.
Pe Pământ, de exemplu, structuri numite mitocondrii din celulele animale transferă electroni din glucoză (un reducător) către oxigen (un oxidant). Unele bacterii care trăiesc în roci folosesc alte tipuri de compuși organici în loc de glucoză și fier feric în loc de oxigen.

O rocă numită Serpentine Rapids a arătat, de asemenea, trăsături asemănătoare cu petele ce sugerează oxidoreducere.
Când fierul feric este redus la o formă diferită, cunoscută drept fier feros, acesta devine solubil în apă și fie se scurge, fie reacționează pentru a forma minerale noi, mai deschise la culoare. Rezultatul este că multe roci și sedimente roșii de pe Pământ conțin mici pete decolorate – „pete de reducere” – izbitor de asemănătoare cu cele găsite la Cheyava Falls. De fapt, Perseverance a observat ulterior trăsături decolorate și mai asemănătoare petelor de reducere într-un sit numit Serpentine Rapids, dar a petrecut prea puțin timp acolo pentru a le analiza și, din păcate, nu a colectat nicio probă.
Noul articol din Nature se bazează pe rezumatele prezentate la Lunar and Planetary Science Conference desfășurată la Houston în martie 2025, dar aduce mai multe detalii și greutatea suplimentară a evaluării inter pares (eng. peer review). Confirmă faptul că petele palide sunt asociate cu materie organică și că acestea conțin fier feros și sulf, mai exact, un mineral de tip sulfura de fier.
Cea mai plauzibilă interpretare este că reacții redox au avut loc în interiorul rocii după formarea ei, transferând electroni de la materia organică la fierul feric și sulfat, producând zone decolorate acolo unde fierul feric a fost epuizat.

Perseverance și Cheyava Falls. Nasa JPL-Caltech
Remarcabil este faptul că aceste reacții – în special reducerea sulfatului – nu apar, de obicei, la temperaturile scăzute prin care a trecut roca de-a lungul istoriei sale. Asta, exceptând cazul în care sunt implicați microbi. Oxidarea microbiană a materiei organice poate produce, de asemenea, minerale fosfatice, precum cele descoperite la Cheyava Falls.
Fără a aduce probele înapoi în laboratoarele de pe Pământ, putem ști doar parțial ce s-a întâmplat la Cheyava Falls acum patru miliarde de ani. Chiar și așa, nicio explicație complet satisfăcătoare, non-biologică, nu acoperă întregul ansamblu de observații făcute de Perseverance.
Noul articol reușește să clarifice bine acest lucru, analizând posibilitățile una câte una. Dar, în astrobiologie, lipsa unei explicații non-biologice nu este punctul final al detectării vieții – este punctul de început. Istoria ne arată că, atunci când nu putem găsi o explicație non-biologică pentru ceva, de obicei nu înseamnă că nu există una. Înseamnă doar că nu ne-am gândit încă la ea.
Ce urmează? În primul rând, astrobiologii din întreaga lume trebuie să exploreze ce reacții de oxidoreducere implicând fier, sulf, compuși organici și fosfați pot avea loc cu și fără biologie, în condiții relevante pentru Cheyava Falls.
În al doilea rând, NASA și alte agenții spațiale trebuie să asigure un leadership curajos în privința misiunii „Mars Sample Return”. Da, va fi costisitoare – posibil zeci de miliarde de dolari – dar câștigul ar putea fi cea mai importantă descoperire științifică făcută vreodată.
Traducere după Signs of ancient life may have been found in Martian rock de Sean McMahon, profesor de astrobiologie, University of Edinburgh.
